Ce rămâne dincolo de diplomă? Hârtie scrisă cu sens, cu afect și cu memorii, ce rămâne dincolo de tine? Spun o grădină. Pentru că tot ceea ce am primit în dar, a crescut în mine și m-a adus azi aici. Azi, rămân oameni cărora le citești măreția-n privire, cuvinte scrijelite-n inimi, texte delicioase de care nu te mai săturai, pur și simplu, și zâmbete subînțelese, priviri fericite că au înțeles esența.

 Și pentru că uitarea e binecuvântare și blestem deopotrivă, vreau astăzi să mărturisesc recunoștință oamenilor care au devenit zei în timp ce-și predicau credințele cu atâta strălucire-n minte și-n suflet. Timpul nu se mai măsura în ore sau minute la cursurile lor, ci orele se transformau în clipe pe care sufletul meu le-nghițea nesătul.

Prin clipele acelea am simțit că trăiesc, că mă înnoiesc mereu și mereu. După fiecare curs, mă îmbunătățeam și îmi cream o versiune mai bună a mea. De fapt, după fiecare curs, mă recream. Am învățat să mă hrănesc cu cunoaștere și să cresc de fiecare dată când un lucru devenea clar în mintea mea. Am găsit atâtea chei ascunse în cuvinte, am descifrat idei și am aflat atâtea secrete.  Și azi rămân cu o diplomă ce vrea și ea, timidă și fluidă să mi-amintească de puterea lui ,,azi”.

Pentru că azi mulțumesc și sunt mulțumită. Pentru că am avut șansa de a fi sculptată după ideile și cunoștințele maeștrilor mei și pentru forța clipei ce m-a purtat în lumi încifrate, lumi spre care am deschis porți neștiute de mine, lumi ce m-au ajutat să cunosc și să mă cunosc.

Sursa foto: telegraph.co.uk