După o pauză din căutarea unui internship până după vacanța de iarnă, te decizi într-un final să verifici câteva postări online.

E încă devreme în joc, dar încercarea de a continua și de a merge mai departe se simte ca:

Pentru că procesul este brutal și miza aplicanților este competitivă.

Faci orice pentru a obține o anumită poziție, pentru că ai nevoie de experiență pentru CV:

…chiar dacă acea experiență se află în alt oraș și nici nu este plătită.

Ca un student care este în căutarea unui internship, pozițiile de muncă sunt limitate. Începi să cauți criteriile de calificare pentru câteva poziții, care sunt destul de descurajatoare.

Și te uiți la cv-ul tău și te gândești:

Și începi să exagerezi și să te umfli în pene folosind cuvinte mari și pompoase și detalii complicate…

… și speri ca nici un intervievator să nu te atenționeze în legătură cu ele.

Chiar și cu cv-ul revizuit, tot te simți nepotrivit.

După ce mai dai peste încă o duzină de posturi pentru care nu ești potrivit, intri în prima criză din viața ta.

Când nu mai ai nimic de ales,  aplici pentru câteva interviuri pentru care nu prea ești calificat. Nu ai nimic de pierdut, așa-i?

Și așa, marea așteptare începe odată cu acordarea, din partea companiilor, a unui moment din timpul lor important pentru a-ți răspunde la aplicație.

E ca și cum toți ar lucra împreună pentru a-ți face viața mai dificilă decât este deja.

Între timp, se pare că prietenii tăi primesc tot felul de oferte…

Și tu încă ești în întuneric, așteptând pentru orice fel de răspuns ca:

Ai aprecia orice fel de contact acum – un telefon, un email sau chiar ceva prin poștă!

După câteva săptămâni fără nici o veste, ești așa:

Și chiar atunci când crezi că ești pierdut, ai parte de primul tău interviu.

Și singuranța ta întrece orice limită.

Te face să te întrebi de ce îți făceai griji de la bun început.

Apoi îți amintești cât de consumatoare sunt interviurile…

… și cât de ușor te vinzi anajatorilor.

Așa că îți practici replicile pentru interviu cu un prieten.

Și afli date despre companie până când o știi ca-n palmă.

Când ziua cea mare vine, îți reamintești să te porți natural

… si să arăți entuziasm profesional cu privire la poziția respectivă.

Dar pe timpul interviului, simți ca și cum intervievatorul poate vedea cum transpiri.

Odată ce interviul este gata, răsufli ușurat.

Până când realizezi că acesta e doar începutul căutării istovitoare de intership-uri.

Mult noroc cu planurile de vară, studenților! Veți aplica pentru poziții full-time fără nici măcar să știți.