Și nu e deloc ușor. Dorul de casă, lipsa banilor, singurătatea, acomodarea greoaie, toate acestea sunt elemente care, deși nu sunt prezentate în broșurile universităților din străinătate, reprezintă o parte din realitatea de zi cu zi pentru toți aceia care și-au părăsit patria mamă pentru a studia și munci. Tocmai de aceea echipa SmartDreamers s-a gândit să-ți arate cum au reușit cei aflați deja în străinătate. Să îți faci o idee cât mai clară despre ce te așteaptă odată ce ți-ai părăsit zona de confort, în căutarea alteia, la mii de kilometri de casă.

Andra Sălcudean este un exemplu în acest sens. Muzica e viața ei, educația e o constantă a vieții ei, munca îi asigură educația, iar toate acestea, combinate, dau naștere unei povești de succes cu aer de Copenhaga.

Mai întâi de toate, să facem prezentările. Spune-le SmartDreamer-ilor câteva detalii despre tine

Eu sunt Andie, absolventă a Colegiului Național ”Al. Papiu-Ilarian” din Târgu-Mureș, profilul Filologie Bilingv Engleză. În prezent studiez în Copenhaga, la Aalborg Universitet København, profilul Medialogy. Da, știu ce o sa ziceți… media-ceee? Hai să vă lămuresc: Medialogy este un profil care îmbină muzica – marea mea pasiune – cu design grafic, animație, artă vizuală și tehnologie.

Descrie-ne un pic experiența ta profesională în țară

În țară, la fel ca și aici, urmăream motto-ul: Make music. Make everything you do support your music. Pe scurt, am fost timp de un an solista Trupei 112 cu care am participat la multe evenimente în Mureș și nu numai. Am avut și o scurtă colaborare cu Dreamers (draguță coincidență de nume, apropo!), niște băieți foarte faini, pe care vă recomand să îi ascultați. Orice zi care începea și/sau se termina la studio sau la sala de repetiții era o zi bună.

Partea mai puțin plăcută din toată povestea e că nu am putut să mă întrețin din muzică. Totuși, asta n-a fost neapărat o mare problemă pentru mine, având în vedere că mereu m-au interesat mai multe domenii. După ce am testat part-time-urile tipice liceului (promoting, visual merchandising, collaborating editor etc), mi-am căutat un job full time, care îmi doream să fie interesant, educativ, să mă motiveze să cresc profesional. Așa am ajuns să fac parte din echipa Foto Smiley Târgu-Mureș, ca designer grafic, unde am și rămas până când am venit în Copenhaga.

Ai plecat din România pentru că…

Încă din școala generală mi-am dorit să plec din România. Atunci, era pentru că mi se părea incitantă ideea de a studia în străinătate, de a veni în contact cu diferite culturi și de a cunoaște cât mai mulți oameni de la care să pot învăța câte ceva. După ce am crescut și mai mult, mi-am dat seama că fără două job-uri și freelancing pe net nu am cum să duc un trai decent acasă și, deși mergea bine treaba cu toate trei, nu apucam să dorm mai deloc, iar speranța mea de viață vreau să fie mai mare de 35 de ani, deci am ales să plec. (Side note: într-un viitor foarte îndepărtat, când o să îmi doresc o familie, nu vreau să îmi petrec 80% din timp gândindu-mă cu ce bani să îmi cresc copilul și să plătesc întreținerea).

Cât de ușor ți-a fost să-ți găsești un job? Cum ți-ai găsit jobul actual?

Acum, uitându-mă în urmă, nu pot să îmi spun că mi-a fost greu să îmi găsesc un job. Venisem pregătită cu ambiție, hotărâre și multă atitudine pozitivă și eram pregătită să intru pe geam de fiecare dată când eram dată afară pe ușă.

Bineînțeles, nevoia de muzică și-a spus cuvântul și la câteva luni după ce am ajuns în Danemarca îmi găsisem trupă și începusem repetițiile pentru concerte. Totuși, vroiam și un job normal, din două motive: stabilitatea financiară și bursa de studiu (SU sau ”State Educational Grant and Loan Scheme”, bursă la care studenții străini au acces doar dacă lucrează minim 10 ore pe săptămână).

A durat cam jumătate de an ca să îmi găsesc un job stabil, pe care să îl pot păstra și care să nu îmi afecteze negativ muzica și studiile. În primele 6 luni am lucrat mult ca și freelancer, online, căutându-mi în paralel un job în sistemul danez. Din cauza barierei lingvistice, am găsit greu pe cineva care să mă angajeze, mai ales că tocmai se terminase sezonul turistic. Mă obișnuisem să mă plimb mereu cu cv-uri la mine și oriunde intram – magazin, cafenea, restaurant, muzeu etc – întrebam de job. Așa am găsit locul de muncă pe care îl am acum.

Cu ce te ocupi la locul de muncă?

Lucrez part time ca visual merchandiser la unul din cele mai ”populate” mall-uri din Copenhaga. Programul de lucru este de doar două ore pe zi, însă chiar și așa reușesc cu ușurință să îmi acopăr chiria, cheltuielile și ieșitul în oraș.

Cum ai descrie cultura muncii în Danemarca?

În Danemarca tinerii au total altă imagine despre muncă față de cea cu care eram eu obișnuită. Majoritatea celor care ajung la universități n-au lucrat o zi in viața lor și mulți sunt șocați de-a dreptul când le spui că ai un loc de muncă pe lângă școală. Acest lucru se datorează în principal faptului că sistemul le permite să studieze și să se întrețină fără să aibă nevoie de un job. Pe de altă parte, lipsește cu desăvârșire mentalitatea de turmă conform căreia ”toată lumea trebuie să aibă facultate”, lucru care mi se pare absolut genial. Universitățile sunt pentru elite academice la care nu ajung toți tinerii și e perfect normal să îți cauți un job imediat după liceu sau după încă vreun curs de specializare.

Cât de mult îți afectează munca activitatea educațională?

Activitatea mea educațională depinde în totalitate de un venit. Pe scurt, dacă nu pot să mă întrețin singură, va trebui să îmi fac bagajele și să mă întorc în România. Ar fi total aiurea din partea mea să le pretind alor mei să-mi plătească cheltuielile în una din cele mai scumpe capitale europene din salarii românești. Așadar, e foarte important pentru mine să îmi păstrez jobul actual și să avansez cât mai rapid în activitatea muzicală, pentru a putea în viitor să mă bazez doar pe aceasta.

Din punctul de vedere al timpului, ar fi ipocrit să spun că 10 ore de muncă pe săptămână mă împiedică să învăț la capacitate maximă. Cred că petrec mai mult timp de atât făcând nimic (procrastination queen – guilty as charged). Totuși, nu cred că aș putea face față unui job full time în timpul facultății, profilul pe care îl studiez fiind unul foarte solicitant. Din fericire, jobulețul pe care îl am e suficient pentru a mă putea întreține.

Recomandarea ta pentru un tânăr care vrea să studieze și să lucreze în afara țării este să…

…se documenteze! E extrem de important să știi în ce te bagi. Începând de la site-urile universității, link-urile despre cazare și cheltuieli, legislația în vigoare (cea care te privește, bineînțeles) până la grupurile de Facebook ale Universității și minorităților. Rețelele sociale sunt extrem de utile, acolo găsești informație direct de la sursă și ai ocazia să vorbești cu cei care sunt deja studenți la viitorul tău profil. Și nu, nu mă refer la elevii model, împinși în față de facultăți care își spun povestea pe site-urile oficiale alături de o poza ultra zâmbăreață. Mă refer la studenții de rând, studenții care vor fi obiectivi și îți vor vorbi despre toate laturile problemei. Ca să fiu perfect clară: cauți oameni pe care îi abordezi, fără nici o rușine, pe net, și îi bombardezi cu întrebări.

Pe partea morală, pregătește-te de cea mai mare depresie a vieții tale. Nu-i obligatoriu să și aibă loc, dar, just in case, pune pe speed dial numărul unui prieten bun care să îți dea o palmă revigorantă peste ceafă ca să îți revii. Toți ne credem Superman la început, credem că nimic n-o să ne stea în cale. Totuși, e greu să ai ambiția din prima zi după sute de uși trântite în nas. (Și aici mă refer la job searching. Dacă n-aveți nevoie să lucrați, ”norocul” vostru. Deși, hai să fim serioși… 20+ ani și tot pe portofelul lui tati?!…). 

Cum ai descrie experiența ta în străinătate în mai puțin de zece cuvinte?

Nouă, interesantă, efervescentă și muzicală. Sinceră să fiu, abia aștept să văd ce urmează să se mai întâmple!

Pentru a citi întreg articolul accesează site-ul: http://smartdreamers.com