Ce spuneți, însă, despre 10, 20, 30 sau chiar 100 de tipuri de lexic? Întrebarea vine firește: Care este numărul de limbi pe care o persoană le poate stăpâni?

Michael Erard, în cartea lui ”Babel No More”, călătorește în jurul lumii în căutarea hiperpoligloților, adică a oamenilor care studiază și învață un număr impresionant de limbi străine. El subliniază importanța acestor succese, explicând totodată de ce este greu să stabilești cu exactitate cifra maximă ce poate fi atinsă.

Printre așa-numiții hiperpoligloți pe care autorul îi întâlnește, se numără:

Graham Cansdale, 14 limbi cunoscute.

Cansdale folosește toate cele 14 limbi pe care le știe ca translator în cadrul Comisiei Europene din Bruxelles. A studiat, însă, mai multe limbi, pe care nu le cunoaște la un nivel atât de avansat pentru se baza pe ele ca traducător.

Lomb Kató, 16 limbi cunoscute. 

Această poliglotă de origine maghiară susține că 5 dintre limbi ,, au trăit înăuntrul” ei. Alte 5 dintre ele au nevoie de cel puțin o jumătate de zi ca să fie reactivate, iar cu restul de 6 poate face traduceri. Încrederea, susține ea, a fost crucială în învățarea acestor limbi, sfatul ei fiind să ,, Fii ferm convins că ești un geniu în ale lingvisticii.”

Alexander Arguelles, aproximativ 20 de limbi cunoscute.

Arguelles refuză să declare numărul exact. ,,Dacă cineva îți spune câte limbi vorbește, atunci nu ar trebui să ai încredere în acea persoană.”, susține el. A studiat mai mult de 60 de limbi, cărora le dedică câte 9 ore de studiu zilnic. Douăzeci este numărul de limbi în care poate citi.

Johan Vandewalle, 22 de limbi cunoscute.

În 1987, Vandewalle a câștigat concursul ,,the Polyglot of Flanders”, unde a fost testat în 22 de limbi, deși a studiat mai multe. Concursul a presupus câte zece minute de conversație cu vorbitori nativi, cu cinci minute de pauză între runde.

Ken Hale, 50 de limbi cunoscute.

Cunoscutul lingvist spunea că poate vorbi doar trei limbi: engleza, spaniola și Warlpiri (o limbă vorbită în nordul Australiei) și că abia poate ,,bâjbâi” niște cuvinte în alte limbi. El considera că abilitatea de a vorbi o anumită limbă include cunoașterea tuturor implicațiilor sale culturale. Nu îi plăcea ca oamenii să perpetueze ,,mitul” talentului său, deși mulți dintre colegi au observat că, după ce studia timp de câteva ore o limbă precum finlandeza în avion, era capabil să o vorbească lejer când ajungea în aeroport.

Emil Krebs, între 32 și 68 de limbi cunoscute.

Numărul depinde de cine numără. Acest diplomat german care a lucrat în China avea un talent atât de neobișnuit pentru limbi străine, încât creierul i-a fost conservat după moarte, pentru a fi studiat.

Cardinal Giuseppe Mezzofanti, între 40 și 72 de limbi cunoscute. 

Unul dintre cei care au lucrat la biografia lui a declarat că: 14 limbi le studiase, dar nu le utilizase, în 11 dintre ele putea purta o conversație, 9 limbi le putea vorbi cu un accent perfect și 30 de limbi ( din 11 familii diferite) le stăpânea la perfecție.

Interesant la acești hiperpoligloți este că s-au abținut să declare că știu anumite limbi, deși le-au studiat intens. Acest lucru se datorează faptului că definiția lor de ,,a cunoaște” este diferită de cea a majorității, completată de modestia care vine odată cu expertiza: Cu cât știi mai mult, cu atât știi mai mult câte nu știi.

Ce ziceai despre alea două limbi pe care te chinui în continuare să le înveți?

Sursa foto: ghidularadean.ro, pinterest.com