Mie îmi place să-mi imaginez stuenţii ca fiind un fel de super-eroi neînţeleşi. Adică, în timp ce eroii din copilărie poartă pelerine şi costume mulate sau măşti, aceştia sunt un fel de oameni obişnuiţi, cu puteri nemaipomenite. Pe care, evident şi din păcate, şi le pierd cu timpul. Sau şi le antrenează. Oricum ar fi, sunt atât de obişnuite cu ele, încât ajung să fie foarte modeşti dacă e să le aducă vreodată în discuţie.