Citați de către dezvoltatorii primei rețele de socializare internă dedicată companiilor, WorkTack, cei de la salary.com spun că un angajat pierde, în medie, în jur de 1,7 ore pe zi dintr-un program de lucru de 8,5 ore și asta doar pe internet, conform unui studiu efectuat de aceștia. Același studiu ne arată că discuțiile cu prietenii sau membrii familiei, vizionarea filmulețelor sau a diverselor fotografii care circulă în online, cititul presei, jocurile sau cumpărăturile online sunt principalele distracții la locul de muncă pentru peste 40% dintre salariații cu acces la internet la serviciu. 

Dacă persoana respectivă este și fumătoare, atunci la timpul pierdut în cu totul altă direcție decât activitățile de birou se adaugă încă, în medie, 5 minute la fiecare țigară consumată. În aceste condiții, fie că ne convine sau nu, ne dăm seama sau ignorăm aspectul discutat, de multe ori nemulțumirile celor care ne plătesc salariile sunt, din acest punct de vedere, pe bună dreptate.

Sigur, toate acestea diferă de la caz la caz și pentru a măsura productivitatea unui angajat nu poți, ca și angajator, să mergi pe supoziții. Există oameni care lucrează în trei ore cât alții în opt, deci nu putem spune că timpul pierdut este tocmai pierdut. În plus, și diferitele studii din psihologie ne indică faptul că pauzele de cafea, de pildă, au avantaje atât de ordin psihologic cât și de ordin social.

De asemenea, e necesar să luăm în calcul și problemele pe care fiecare om le poate avea, probleme care de multe se reflectă, inevitabil, în activitatea zilnică. Doar dacă ne gândim că aceste pauze pot să fie un plus în favoarea creativității sau pot dezvolta relațiile de la locul de muncă reiese faptul că productivitatea nu scade ci, dimpotrivă, crește.

Așadar, fie că discutăm despre pauze de cafea, țigară, Facebook, jocuri etc., cert este că pauzele, de orice tip ar fi ele, sunt văzute diferit de către cei doi subiecți despre care am amintit, angajatorul și angajatul. Sigur, varianta ideală ar fi ca niciunul dintre cei doi să nu cadă în extreme, iar aici echilibrul e dat de toleranța arată de șef în raport cu o mai bună înțelegere din partea angajatului în legătura cu programul pe care îl are și pauzele de care chiar are nevoie pentru a-și face munca mai ușoară și-atunci nici prima parte implicată nu se va uita ostentativ la ceas și nici cea de-a doua nu va cădea în capcana pauzelor lungi și dese ca fiind o cheie pentru marile succese.

Evident, dacă ne raportăm la majoritatea cazurilor, atunci echilibrul căutat rămâne doar la stadiul de fantezie, caz în care soluția optimă pentru rezolvarea problemei poate veni din partea unui stil managerial inteligent, bine structurat și al unui ROI (Regulament de Ordine Interioară) bazat pe o realitate evidentă, mai degrabă decât pe niște măsuri drastitice, de constrângere, fără un câștig pe termen lung, nici pentru angajat și nici pentru companie.

Sursa: http://smartdreamers.com/blog

Sursa foto: imgarcade.com