1. Negarea. Este prima fază, care poate să dureze mai mult sau mai puțin, în funcție de caracterul fiecăruia și de gravitatatea eșecului/durerii. Îți spui încontinuu că „așa ceva nu se poate” sau „că nu mi se poate întâmpla mie asta”. Recurgem la refuzul acceptării situației deoarece vrem să fim scutiţi de experienţele dificile din viaţă, din cauza fricii de ceea ce ne aşteaptă. În cazul unui „atac” care ne pune fericirea în pericol se activează instinctul de conservare care ne face să păstrăm o urmă de speranță. Negarea este un mecanism de apărare temporară care ne oferă timpul necesar pentru a ne pregăti în vederea acceptării viitorului, imaginat acum în culori sumbre. Este o reacţie normală, dar pe tremen lung, poate avea consecinţe grave.

2. Furia. A doua fază a durerii este furia care ne face să dăm vina pe ceilalți. În această etapă vom găsi un „vinovat” pentru situația nefericită în care ne aflăm. Nu acceptăm ceea ce ni se întâmplă iar negarea se materializează în violență. Aceasta nu e neaparat fizică; poate fii verbală, poate interveni invidia sau alte manifestări negative pe care nici măcar nu ni le cunoașteam. Acestea sunt rezultatul atașamentelor pe care le avem față de lucruri, obiceiuri, speranțe, vise, chiar și viață.

3. Negocierea. Este cea de-a treia fază care apare, de obicei, după etapa furiei, deoarece vedem că aceasta din urmă nu a avut rezultatul scontat, nu a adus nimic bun, poate chiar a agravat situația. Cei mai mulți fac târguieli cu Dumnezeu („Dacă o să trec peste asta, o să merg mai des la biserică sau o să dau de pomană”), dar negocierea se poate face și cu ceilalți, care sunt direct implicați în problemă. Ceea ce se află în spatele acestora este, de fapt, sentimentul de vinovăție, pe care începi să îl simți și să îl conștientizezi. Este foarte important acum să descoperim această vinovăţie care ne face să negăm, să ne revoltăm, să ne tocmim şi apoi să renunţăm la ea, căci nu ne va duce decât la alte încercări de negocieri şi compromisuri care vor eşua inexorabil.

4. Depresia. Aceasta este cea mai periculoasă, deoarece poate dura cel mai mult, iar pe termen lung îți poate afecta sănătatea. Aceasta apare când se pierde speranța de a scăpa de destin, când conștientizăm că nu mai avem ce face, că nu mai avem ce să negăm, pe cine da vina sau cu cine negocia. Se manifestă printr-o scădere dramatică a energiei, nu vrem să mai vedem pe nimeni, nu vrem să mai facem nimic. Sentimentele noastre se adună și ne copleșesc. Este de dorit să dezlănțuim durerea, pentru a ne putea elibera şi trece la etapa finală.

5. Acceptarea. Apare abia când suntem capabili să conștientizăm realitatea și ceea ce ni s-a întâmplat, nu mai dăm vina pe nimeni, realizăm de fapt că nu a fost nimeni vinovat sau am fost chiar noi înșine, dar trebuie să facem ceva în această privință. Trebuie să identificăm erorile și greșelile pe care le-am făcut și să încercăm să le reparam. Este faza în care o luăm de la capăt sau începem să facem curățenie în viața noastră.

Sursa foto: theprospect.net