Aceste zone au dat naștere a trei stiluri culinare diferite, dar cu multe elemente în comun. Orezul este unul dintre alimentele de bază ale întregii regiuni a globului, dar cel mai important aspect al acestei bucătării este faptul că ea combină simultan gustul dulce cu cel sărat, alături de cel acru, amar și cel picant. Popularitatea acestui stil culinar este susținută chiar de această fuziune unică de arome, dar și de faptul că promovează porțiile mici de mâncare preparate și servite într-un mod unic.

Stilul din sud-vest reprezintă un mix între India și Pakistan, iar ingredientele pentru care se face remarcat sunt: ardeiul picant, piperul, cuișoarele, fasolea și orezul. Cel de-al doilea stil, din nord-est, este reprezentativ pentru China, Coreea și Japonia. Modurile de pregătire a mâncării diferă în funcție de zonă, tradiții și alegeri personale, însă cele două care se remarcă se bazează pe principii opuse. Unul promovează ingredientele proaspete și combinațiile sănătoase, iar celălalt se descrie ca fiind „uleios”, adică folosește drept metodă principală de gătire prăjitul în ulei, la care se adaugă ingrediente ca usturoiul și oțetul. Sud-estul, a treia regiune de pe continent, integrează țări precum Thailanda, Indonezia și Cambodgia, despre acesta se spune că este unul echilibrat, încorporează toate metodele de preparare termică a alimentelor și se distinge prin folosirea citricelor sau a mentei și busuiocului.

Cel mai remarcat stil culinar asiatic este cel chinezesc, el reprezintă mai mult decât o formă de artă gastronomică. Chinezii susțin că mâncarea este o ofrandă simbolică adusă strămoșilor lor. Aceasta îndeplinește simultan două condiții esențiale: preparatele așezate pe masă se află în armonie din punct de vedere gustativ și valorile nutriționale din fiecare fel de mâncare sunt mari.

Latura exotică a acestei bucătării este potențată și de ustensilele pe care chinezii le folosesc, dintre acestea se remarcă wok-ul și bețișoarele. Wok-ul poate fi descris ca o tigaie de mari dimensiuni, cu un diametru amplu și pereți înalți. Utilitatea sa principală este aceea de a găti termic mâncarea într-un timp foarte scurt, datorită distribuirii uniforme a căldurii și a posibilității de a amesteca rapid și constant ingredientele. Secretul folosirii corecte a acestei ustensile constă în folosirea unei cantități mici de legume, carne sau orez, care se prepară cât ai zice „wok”.

Bețișoarele chinezești - aceste „tacâmuri” inedite cu dimensiuni între 15 și 25 de cm, confecționate de cele mai multe ori din lemn de bambus, datează din secolul XI î.Hr. Până în prezent au luat naștere mai multe legende cu privire la apariția lor în bucătăria chinezească, căpătând diverse semnificații în funcție de contextul în care sunt folosite. Primite în dar la nuntă, acestea transmit mesajul „să aveți copii curând”, iar agitate în aer în timpul mesei demonstrează o lipsă de respect față de ceilalți participanți.

Bucătăria asiatică, artă culinară complexă și unică, plină de semnificații ascunse, se rezumă la tradiții culturale cu o puternică semnificație istorică, o varietate de arome combinate în cele mai fabuloase moduri într-un wok, servite cu bețișoare din bambus. Nicio altă bucătărie nu poate oferi o experiență mai impresionantă decât cea chinezească, așa că, dacă te-am făcut curios, nu ezita să experimentezi curând aceste lucruri.

Dacă deja ai făcut-o, ce fel de mâncare asiatică ai recomanda cuiva care nu a avut acest privilegiu?