Având un talent liric de invidiat, Raluca și-a început cariera profesională în presă. N-a durat mai mult de 6 ani toată aventura, până când scârba pe care presa i-a provocat-o a obligat-o să ia drumul advertising-ului că, vorba ei, ”dacă sugi din pix, măcar să o faci glorios”. Degeaba faci cel mai gustos Charrel Avanriege dacă ospătarul se cutare cutare pe el până ajunge la client. Dar s-o lăsăm pe ea să ne spună mai multe:

Până să ajungi aici, ai trăit experiențe care te-au modelat ca om. Care este parcursul tău educațional și profesional?

Maică-mea a vrut să mă fac asistentă, dar a luftat în fața liceului Sanitar, unde, la 14 ani, mă târâse să mă înscrie. Așa că am ajuns la Șaguna, liceul unde au terminat și frate-miu și taică-miu. Apoi norocul s-a sfârșit. Am vrut Drept dar cum bugetul familiei ne bătea la călcâi, așa că am rămas în Brașov și am făcut Științe Economice, contabilitate și informatică de gestiune, ”ca să ai și tu mamă o meserie”.

Nu am făcut niciodată meseria de contabil. Nu cred că știu să o fac, nu am scris un bilanț, nu am completat o factură, deși vorba aia, eram bursieră. Din anul 2, anul 1994, am intrat la un ziar local. Și nu prea știu ce s-a întâmplat cu școala. Am terminat-o, sunt licențiată. După 4 ani de presă în Brașov, la terminarea facultății m-am mutat în București, la Pro. Și de acolo am mai trecut pe la Capital și corespondent extern la Curentul, taman în timpul conflictului NATO-Iugoslavia. Apoi, în 2000, m-am mutat în publicitate unde sunt și în zilele noastre. (n.r. în prezent, Creative Director și omul cu strategia la agenția Cap)

Ce te-a determinat să lucrezi în domeniul publicității?

Scârba de presă. Măcar dacă trebuie să bați câmpii și să ”sugi din pix”, cum zicem noi, să o faci glorios.

Câte ore lucrezi pe zi?

Pot să spun câte ore scriu pe zi. Cam 6. Pline. De scris. Pe diferite proiecte: publicitate, blog, viitoarea mea carte.

De ce ar vrea, în ziua de azi, un tânăr să se angajeze în publicitate? De ce nu ar trebui să vrea?

Nu știu de ce ar vrea să se angajeze un tânăr în publicitate. Poate pentru că a auzit că sunt salarii mari. Ei bine, cel puțin la Cap, nu sunt mari. Desigur, sunt mai mari decât în presă sau în învățământ. Dar nu le obții din prima. Nu mai sunt anii ăia de glorie când ajungeai de la 500 de euro la 1000 în 6 luni. Nu cred că există o imagine clară a domeniului ca să spui: eu nu m-aș angaja niciodată în publicitate pentru că… Pentru că publicitatea minte și vindem gunoi unor oameni amărâți. Nu-i așa. Sau nu-i mereu așa. Depinde de client, de tine-agenție, de context, de disperarea de pe piață.

Cum îi recomanzi unui junior în advertising să abordeze procesul de recrutare? Ce aptitudini ar trebui să aibă și ce așteptări de la o carieră în acest domeniu? Dar de la colegii de breaslă și viitorii clienți? Există vreun tipar anume?

Cu modestie. Cu un pic de respect. Nu umilință, nu supușenie. Dar modestie, atenție. E plin de impostori, Motanul și Vulpea din Pinocchio, gata să te călărească, să te folosească. Sunt mulți oameni frustrați care acum au prins și ei hățurile și abia așteaptă să-ți ardă niște bice pe spate. Ce aptitudini să aibă? Curiozitate, decență, simțul proporțiilor, hărnicie. Să îi placă să citească, să meargă la concerte, să iasă din casă. Să nu se bălăcească în confortul opiniilor care îi confirmă alegerile. Să fie invidios productiv, să fie competitiv eficient.

Ha, asta cu tiparul îți pot spune că este o simplificare. Și dacă o faci, o faci pe toate domeniile, nu numai în publicitate. Peste tot e impostură și suficiență și sărăcie lexicală. Dar publicitate este cumva mai vizibilă, sunt festivaluri de creație, reviste, site-uri de specialitate.

Aș vorbi mai degrabă de clienți, nu de colegi, pentru că eu am aceeași colegi de 11 ani și dacă aș fi vrut să le reproșez ceva, aș fi plecat acum mult timp. Clientul român în momentul ăsta nu are curaj să facă nimic, este bănuitor (vrei să iei premii pe cârca mea?), lipsit de informație, lipsit de putere. Atitudinea este: vreau și eu ce are domnu’.

Bănuiesc că, în momentul în care intră într-o agenție, juniorul crede că va muta munții. Așa au crezut toți înainte. Muntele nu s-a clintit nu pentru că nu a fost împins cu îndârjire ci pentru că muntele nu se poate clinti.

Cum vezi viitorul publicității, în condițiile în care online-ul câștigă tot mai mult teren? Crezi că va deveni principalul canal de comunicare? Care sunt avantajele și dezavantajele online advertising-ului?

Nu cred că va ajunge principalul canal de comunicare. Creșterea onlineului este mare raportată la milimetrul pătrat pe care l-a ocupat în trecut. Exact ca atunci când observi un pui de câine crescând, îl vezi mărindu-se de la o zi la alta. Dar el nu crește atât de strașnic comparativ cu mobila. Și, la un moment dat, se va plafona.

Avantajul onlineului – anvergura. Ai o suprafață imensă pe care să te dezvolți.

Dezavantajul onlineului – locația. Ești pe nicăieri, pierdut într-o mare de zgomot, la bătaie cu toată lumea, unii dintre competitori având bugete de jde milioane de euro de promovare doar pe online.

Creativitatea pe bani puțini sau dacă se poate deloc. Păreri?

Creativitatea pe bani puțini nu o găsesc o virtute. Rahatul făcut bici este o operație estetică pentru care domnu’ chirurg trebuie răsplătit. Și mai trebuie știut că este și o chestiune de noroc. Exact ca în chirurgia plastică. Dacă banii sunt puțini și domnu’ doctor se vinde ieftin, pe o vodcă, s-ar putea să îi tremure mâna când îți taie nasul.

Umorul, sexul și imaginile șocante în publicitate. Din experiența ta, există vreunul care vinde, în general, mult mai bine sau infinit mai prost decât celălalt?

Fiecare dintre muzicile ăstea de care vorbești tu sunt cerute de context. La înmormântare nu o arzi pe sex și nici la nuntă nu pui imagini cu accidente de circulație. Umorul nu îți vinde o platformă program. Niciodată.

De care dintre campaniile tale ești cea mai mândră? Cum a decurs procesul creativ?

Am încetat să mai fiu mândră de campaniile mele acum vreo 4-5 ani. Nu sunt copiii mei, sunt doar niște lucruri pe care le scriu ca să câștig un salariu. Dar dacă mă întrebi care mi se par bune pot să fac o listă: campania Zaraza, pentru adevărații domni din România, campania ING, cea cu catalogul bancar din 2008, Fulga, ce vacă sunt.., zânul de la Banca Transilvania, Gazeta Sporturilor-cea mai bună echipă din România. Mi-a plăcut mult Ackerman, era o cafea românească dar se dorea să pară de import, e unul din spoturile mele favorite, vezi pe cap.ro, la TV, Ackerman. Ardealul cu fainoșag, campania de refinanțare de la ING cu o serie de spoturi radio care au fost foarte bine primite de popor.

Ce părere ai despre publicitatea din țară? Panouri, print, online, TV. Ce crezi că o face atât de neinteresantă? Bugetele mici, clienții dificili care nu vor nici în ruptul capului să iasă din tipar asumându-și niște riscuri?!

Piața s-a dus în cap, bugetele au fost tăiate mai cu seamă de la publicitate, clienții nu vor să riște nimic. Ne-am întors în 1998, poate chiar mai devreme. Se comunică foarte mult preț. Nu se construiește pe termen lung. Multinaționalele au fost populate de cetățeni străini rătăciți pe aici, sosiți din economii lovite de criză. Ei sunt cei care ajung în România și încearcă să impună -în ciuda unei piețe și culturi diferite- exact comunicarea din țările de baștină. Managerii sunt pe făcut bani nu pe construit branduri.

În cartea ta, America dezgolită de la brâu în jos, vorbești mult despre oameni. Spune-ne câteva cuvinte despre personajul care te-a marcat cel mai mult în întreaga călătorie.

Bob Nadkarni cred. Apare în partea a doua a cărții. Fost corespondent BBC în Rio, artist, jazzman, om de afaceri, pictor, trompetist, activist. Un compot de oameni care putea să țină zilnic reprezentații de câteva ore. Uitai de Copacabana, de Lapa, de Ipanema. Stăteai și ascultai catralioanele de istorii pe care le scotea din tolbă. O Sheherezadă cu păr pe piept care, cumva, a schimbat ritmul călătoriei. Stai pe aproape pentru volumul doi.

sursă foto: editura-tandem.ro

În ce stadiu ești cu volumul II? Ne poți da, în premieră, un pasaj la care ții în mod special?

Sunt destul de avansată cu el. Pot să-ți dau începutul. O pagină, de poftă.

Sursa: smartdreamers.com/blog