Astfel, din punctul de vedere al resurselor umane, avem de a face cu somajul tehnic, fie ca este sau nu o solutie viabila, dar in acelasi timp putem vorbi si despre procesul de conversie la locul de munca pentru pastrarea angajatilor.

Cat priveste managementul financiar in cadrul companiilor din industria mobilei, acesta a fost influentat de evolutia cash flow-ului, scumpirea creditelor, volatilitatea cursului de schimb valutar (cu precadere companiile care desfasoara activitati de import – export), reducerea costurilor financiare (prin externalizarea anumitor activitati specifice, de exemplu) etc.

Iar in final, nu poti decat sa te intrebi: “Pragul de rentabilitate: mit sau adevar?”. Conform AfaceriLemn.ro “Evolutiile din ultimii ani au dus la o serie de investitii majore pentru un mare numar de companii. Ca urmare, marea majoritate s-a trezit cu mari rate la banca si cu un curs fluctuant. Pe de alta parte, asa cum au aratat vanzarile la bunuri de folosinta indelungata (case, mobila etc.), a scazut din cauza puterii de cumparare. Mare parte din distribuitori au utilizat la maximum diverse mijloace financiare: linii de credit, bilete la ordin, CEC-uri, factoring etc.”.

Despre previzionare si planificare nu se poate spune ca au fost indeplinite, dar nici depasite … Oare au reusit managerii din Romania sa vina inaintea crizei sau criza i-a gasit nepregatiti?

La nivelul investitiilor, putem vorbi atat despre dezvoltare, cat si conservarea activitatilor. Se pare ca si in industria mobilei criza este o oportunitate, dar numai pentru cine are bani.

Sursa foto : bizwiz.ro