Am cunoscut şi m-am lovit de sistemul învăţământului românesc, aproape în fiecare an, de când am învăţat să socotesc pe degete, până când am reuşit să scriu eseuri complicate pentru lucrarea care îmi va decide (parţial) viitorul; şi de fiecare dată a fost la fel: infect. M-am simţit ca Iona de prea mute ori, şi îngânam poate prea des, versurile lui Roger Waters, Another Brick in the Wall. Revenind:

1. De ce sistemul conţine aceaşi programă de...20 de ani? Dacă nu mai bine.
2. De ce suntem nevoiţi să învăţăm aceiaşi autori plicticoşi, care se omoară unul pe celălalt?

Literatura română are nume noi şi noi apariţii, care ar merita studiate. Nu zic că clasicii nu au meritul lor, dar mulţi dintre ei...sunt depăşiţi.

3. De ce libera exprimare este sancţionată?

Prevăd la această ultimă întrebare urme de mirare, şi probabil reproşuri cum că „dar, vai! Nu mai e comunism! Aveţi drepturi...bla bla”. Vă spun eu că nu avem. Noi, ca elevi (la facultate, cel puţin la cea care studiez eu, există acest drept) trebuie să repetăm ce ne-a spus profesorul la clasă. Dacă modificăm ceva, dacă avem curajul nesăbuit de a spune: „eu nu cred. Eu cred asta...”, suntem pedepsiţi, pe lângă „sarcasmele întunecate”, cu note de toată jena. Note, care nu reflectă inteligenţa. Note, care pe lângă faptul că îţi pot afecta puţin viitorul (mă refer la examenul de Bacalaureat), afectează şi stima de sine a elevilor, care poate vor fi nişte genii, dar hei! Profesorii nu dau doi bani.

4. De ce avem parte de un personal necalificat?

Cum am scris şi mai sus, profesorii te toacă. Mărunt. Îţi iau creieraşul ăla al tău frumos, şi-l modelează cum vor. Desigur, există excepţii. Nu prea multe. Sau cel puţin în cazul meu. Ştii matematică sau fizică? Hai că-ţi trântesc ceva ce nu include în programă. Ştii să scrii? Hai că o să-ţi critic fiecare propoziţie şi semn de punctuaţie aiurea. Sau de ce nu, ceea ce scrii. Dar cine te crezi? Eminescu? Iar povestea poate continua la infinit. Cam aşa e cu profesorii. Cu excepţiile de rigoare, desigur.

În continuare, aş dori să mai adaug că există profesori care te ignoră. Nu se chinuie să te ajute, dacă ai nevoie de ei. Şi dacă da, te poţi trezi cu replici de genul: „da’ ce-s io? Dicţionar ambulant sau enciclopedie? Ia caută tu pe net...” Serios, domnilor, serios? Dacă profesorii sunt inutili, nu mai bine am face şcoală acasă? Ar fi aceaşi Mărie, cu altă pălărie.

5. De ce nu putem să învăţăm ce vrem la liceu?

Mai exact, de ce nu putem să ne alegem câteva materii atipice, pe lângă cele obligatorii? De exemplu, eu am fost filoloagă, iar acum sunt la Publicitate. Mi-ar fi plăcut, spre exemplu, în liceu, pe lângă cele trei materii de bac obligatorii profilului meu (română, istorie, filosofie) să învăţ...ştiu şi eu...fotografie! Sau să fac pian. Sau ceva cu filme, orice. Ceva care mă va ajuta în alegerea facultăţii. Dar nuuuu, a trebuit să mi se vâre pe gât, cu forţa bineînţeles, fizică. Că doar deh, sunt filologie, de ce să am un an plăcut?

6. De ce studenţii rămân şomeri după ce termină facultatea?

Am înţeles dom’le, tre’ să ai experienţă 40 de ani ca să poţi lucra în domeniul tău. Înţeleg şi chestiunea cu internship-urile, dar acolo de multe ori e ruletă rusească: ori ai noroc, ori ba. Iar din cauza asta...mda. Nu contează, o să întoarcem burgeri cu toţii. (Vreţi cartofi cu asta?)

Eu vă zic, stimate Ministru, că ar trebui să faceţi ceva. Să fie companii care să te angajeze, chiar dacă n-ai experienţă: gen 2 luni de training, ş-apoi munceşti pe bani. Şi dacă faci treabă bună de tot, să-ţi plătească şi perioada aceea. Păi se poate să se întâmple aşa ceva la noi? Suntem români, ne adaptăm.

7. De ce nu plăteşte statul facultatea unor studenţi care nu-şi permit?

...cu scopul de a-i returna, bineînţeles. Mai exact: nu ai bani? Ţi-i dăm noi. Ai terminat faculta? Ni-i dai tu înapoi, dar înainte, îţi căutăm un job ca lumea, şi ne dai un procent din, în atâta timp. Păi de ce să nu se facă aşa ceva? În străinătate se poate...
(du-te afară, atunci, că acolo umblă câinii cu colacu-n coadă.)

8. De ce şcoala nu ne învaţă cum să ne descurcăm defapt în viaţă?

9. De ce trebuie să schimbaţi într-una sistemul, din rău în mai rău?

Serios, acum, de ce? Studenţii şi elevii deopotrivă, sunt bulversaţi. Nu ştiu cum va fi mâine cu şcoala asta, darămite anul viitor? Dacă tot vreţi să faceţi schimbări, cu scopul de a îmbunătăţi calitatea învăţământului, face-ţi-le din primele luni ale anului şcolar/universitar. Nu pe la mijloc, când nimeni nu mai înţelege nimic.

Stimate Ministru, sistemul e ca un peşte mare. Iar noi, studenţii şi elevii, suntem Iona. Încercăm să dăm din coate şi să ajungem undeva, dar dumneavoastră nu ne ajutaţi. De fiecare dată când reuşim să tăiem burta peştelui, ajungem în alta, şi mai mare. E obositor şi nefolositor. Iar din cauza asta, se produce exodul creierelor. Chiar doriţi ca Românica să rămână ... îmbătrânită?

În loc de încheiere, vă las câteva versuri:

We don't need YOUR education
We dont need YOUR though control
No dark sarcasm in the classroom
Teachers leave them kids alone
Hey! Teachers! Leave them kids alone!
All in all it's just another brick in the wall.
(inconfundabilul Roger Waters – Another Brick in the wall)

(nu mai ştiu exact unde am citit prima dată adaptarea la Your...undeva pe Facebook. Îmi cer scuze pentru lipsa de nume, dar nu pot să-mi amintesc)

Sursa foto : rtv.net