Dragă Mădălină, ce te-a motivat să pleci, în primul rând?

Îmi doream să plec în Franța încă din timpul liceului. Când am aflat că se organizează interviurile pentru bursele Erasmus, nu am stat pe gînduri. O astfel de experiență te schimbă, te ajută să înțelegi mai bine lumea în care trăiești. În plus, pentru un student la limbi străine, cinci luni într-o altă țară nu pot aduce decât avantaje.

Care ai simțit că a fost marele bagaj cultural cu care te-ai întors în țară? Ai simțit vreo schimbare în atitudinea ta, în ceea ce ai devenit în aceste luni petrecute dincolo?

În perioada petrecută acolo am locuit într-o casă împreună cu alți studenți. Ne plăcea să spunem că suntem „o Europă în miniatură” pentru că aveam naționalități diferite: eu - din România, o fată din Polonia, o fată din Spania, trei fete din Cehia și trei băieți „de-ai locului” – francezi. Am învățat fiecare despre țara și cultura celuilalt. O dată pe săptămână luam masa împreună și serveam mâncăruri tradiționale din fiecare țară. Prieteniile pe care le-am legat cu studenți din alte țări reprezintă „cel mai mare bagaj cultural”. Ținem legătura prin Skype și Facebook și ne vizităm - atunci când ne permite portofelul (cel puțin nu trebuie să plătim cazare). După ce m-am întors, prietenii din țară mi-au spus că m-am schimbat puțin. Am devenit mult mai sociabilă, nu mai las bere în halbă, am întâmplări haioase de povestit și pot spune că am învățat să mă descurc singură departe de lucrurile și persoanele pe care le cunoșteam foarte bine.

Cum a fost scurta călătorie din punct de vedere financiar? Mulți dintre studenții care vor să plece se tem că bursa Erasmus nu va fi suficientă pentru  a acoperi toate cheltuielile?

A fost destul de greu la început. A trebuit să apelez la părinții mei care au suportat costurile primelor două luni în Franța (plus cheltuieli de călătorie). Am primit o parte din bursă pe la începutul lui noiembrie (eu am ajuns în Franța pe 31 august). Apoi, după ce m-am întors în țară am mai primit și restul. În principiu, bursa Erasmus acoperă cheltuielile. Eu am avut noroc să găsesc chirie ieftină și Lidl aproape de casă, așa că îmi ajungeau banii și pentru excursii sau ieșiri în oraș. Dacă știi să îți administrezi banii, cu siguranță te descurci.

Care a fost momentul pe care l-ai savurat cel mai mult? Dar cel care ți-a displăcut cel mai mult?

Bretania, regiunea din Franța în care am fost, este foarte frumoasă și oamenilor de acolo le place să spună că ei nu sunt francezi, ci bretoni. M-au impresionat prin amabilitatea lor față de străini (inclusiv români, în ciuda imaginii pe care o au aceștia în Franța). Îmi aduc aminte că în prima sau a doua zi acolo am plecat de la motelul la care stăteam cu gândul să vizitez puțin orașul și să caut chirie. Din păcate, am plecat fără harta orașului și bineînțeles că m-am rătăcit. Acolo, toate magazinele se inchid foarte devreme. Începând cu ora șapte seara, nu mai e nimeni pe stradă. Și pentru că eram puțin speriată și disperată pentru că se întuneca afară, am intrat în curtea unei clinici particulare. Acolo, am întâlnit două persoane în vârstă care s-a arătat foarte îngrijorate pentru mine. Pentru că eram  puțin cam departe de motel, s-au oferit să mă ducă ei cu mașina. Mi s-a părut un gest foarte frumos. Cine în România ar face la fel pentru un străin?

Un alte episod demn de povestit este cel legat de experiența mea cu presa franceză. Într-o zi, a venit la facultate o jurnalistă de la ziarul „Le Telegramme” care voia să scrie despre studenții străini. Mi-a luat și mie interviu... Toate bune și frumoasep până în ziua în care a apărut articolul. Se pare că domnișoara nu avea prea multe cunoștințe de georgrafie, așa că scrisese că Budapesta este capitala României.

Ai recomanda altor studenți această experiență? Spune-ne și de ce.

Categoric. Cei care au șansa să plece, trebuie să profite. Mie îmi pare rău că am rămas doar un semestru și nu un an întreg. Din punctul meu de vedere, perioada în care ești Erasmus este cea mai frumoasă din viața unui student. Te distrezi, înveți, te îndrăgostești, vizitezi, își faci prieteni noi. Despărțirile sunt grele pentru că știi că e posibil să nu te mai întâlnești cu unele persoane, dar reuniunile de după Erasmus sunt minunate. Once Erasmus... always Erasmus!