Focus Bulgaria propune o selecție alcătuită din opt creații ale noii generații de cineaști bulgari, în frunte cu Destinații (Directions, r. Stephan Komandarev), prezentat în 2017 la Cannes, în secțiunea Un Certain Regard. Reminiscent cinematografiei iraniene și filmului-cult Night on Earth al lui Jim Jarmusch, Destinații ne oferă o perspectivă inedită, nu lipsită de umor sarcastic, asupra disfuncțiilor societății bulgărești contemporane, printr-o serie de curse nocturne ale taximetriștilor din Sofia. Secrete și detalii intime din viețile oamenilor ies la iveală și în Omniprezent (Omnipresent, r. Ilian Djevelekov), povestea unui bărbat obsedat să-și spioneze familia, prietenii și angajații prin intermediul unor camere ascunse. Pelicula distinsă cu Premiul FIPRESCI la Sofia și desemnată Cel mai bun film la Festivalul Golden Rose din Varna demonstrează că micile plăceri vinovate pot duce la situații dezastruoase.

O asistentă vinde identitățile pacienților săi în vârstă pe piața neagră în Fără Dumnezeu (Godless). Debutul Ralitzei Petrova surprinde o ultimă fărâmă de umanitate într-un peisaj dezolant, corupt și lipsit de speranță și a fost premiat în 2016 cu Leopardul de Aur la Locarno. Distins, un an mai târziu, cu același premiu în cadrul secțiunii Cineasti del Presente, 3/4 este un studiu intim despre familie și imperfecțiunile vieții. Urmărind relația defectuoasă dintre un tată și cei doi copii ai săi, debutul în lungmetraj al regizorului Ilian Metev spune o poveste delicată despre o ultimă vară împreună.

Legătura dintre tată și fiu este surprinsă și în Aparatul de radio (Radiogram, r. Rouzie Hassanova), un film inspirat de amintirile de familie ale regizoarei, recompensat cu Premiul Publicului la Sofia, 2018. Plasată la începutul anilor ’70, pe când regimul comunist cataloga muzica occidentală drept o reală amenințare, povestea urmărește aventura unui părinte dornic să-i ofere din nou fiului său bucuria rock’n’roll-ului. Dragostea și eliberarea prin artă este subiectul explorării din Lumina de după (Light Thereafter, r. Konstantin Bojanov), film premiat pentru Cea mai bună imagine la Golden Rose, în 2017. Călătoria inițiatică a unui tânăr neînțeles îndrăgostit de pictură în căutarea idolului său e redată în ordine invers cronologică și îl ajută într-un final să se autodescopere.

Două dintre cele mai bune documentare bulgărești produse în ultimii ani, Poștașul cel bun (The Good Postman, r. Tonislav Hristov) și Sătenii (Village People, r. Trzvetan Dragnev), ilustrează realitățile cu care se confruntă comunitățile rurale în zilele noastre. Primul urmărește evoluția politică a unei localități de frontieră, în care poștașul satului decide să candideze pentru a rezolva problema imigranților, iar cel de-al doilea analizează cu tandrețe fricile, bucuriile, speranțele și obsesiile unor oameni aparent lipsiți de importanță.

Amintiri din URSS (Back in the USSR) este șansa publicului TIFF.17 de a (re)descoperi pe marele ecran, în copii noi restaurate digital, filme ce umpleau sălile de cinema în anii ’80 nu doar în România, ci în toate țările din blocul socialist. ASSA (1987), regizat de Serghei Solovev, este filmul-manifest al rock-ului rusesc care a făcut istorie, influențând generații întregi. Poveștile anti-sistem, secvențele experimentale, coloana sonoră underground și o campanie de PR grandioasă l-au transformat într-un megahit de box-office. La doi ani după premiera filmului, protagoniștii au reușit să atragă peste 70.000 de oameni la un concert organizat pe stadionul Lujniki din Moscova, iar la un an după, URSS-ul s-a dezintegrat.

Drama de război Du-te și vezi! (Come and See, r. Elem Klimov, 1985) este considerată una dintre cele mai devastatoare opere din istoria cinematografului. Opt ani a durat până ca regimul sovietic să aprobe intrarea în producție, chiar dacă tema principală e mișcarea de rezistență împotriva forțelor germane. Filmul a avut parte de un succes imens după lansare, iar versiunea recent restaurată digital a fost premiată, anul trecut, la Veneția. Un alt film-cult sovietic care s-a bucurat de aprecierea internațională și o uriașă popularitate în România comunistă, Moscova nu crede în lacrimi (Moscow Does Not Believe In Tears, r. Vladimir Menșov, 1980) a câștigat Oscarul pentru Cel mai bun film străin în 1981 și urmărește visurile, dorințele, iubirile și deziluziile a trei tinere muncitoare.

Un film de care își amintesc chiar și cei ce erau foarte tineri în anii ’80, Gară pentru doi (Station For Two, r. Eldar Riazanov, 1982) a avut premiera la Cannes și o are în distribuție pe inegalabila Ludmila Gurcenko. Această poveste de dragoste dulce-amară dintre o chelneriță și un pianist acuzat pe nedrept de crimă va naște garantat nostalgii în rândul spectatorilor. La fel de nostalgică este și întoarcerea în vremurile în care s-a născut mișcarea break-dance, surprinsă într-o scenă emblematică în Curierul (Courier, r. Karen Șahnazarov, 1986). Un veritabil teen movie în care un tânăr nonconformist se angajează ca mesager după ce ratează un examen de admitere vorbește despre conflictul dintre generații, prăbușirea iminentă a Imperiului Sovietic și respingerea valorilor lui de către cei tineri.

Acestor cinci titluri din secțiunea Amintiri din URSS, produse de colosul sovietic Mosfilm, li se adaugă în program și Zboruri în vis și realitate (Flights in Dreams and in Reality, r. Roman Balayan, 1982), realizat de studiourile Dovjenko, în care aniversarea de 40 de ani îl aruncă pe protagonistul interpretat magistral de Oleg Iankovschi în criza vârstei mijlocii. Sentimentul constant de disconfort și nemulțumire îl determină să facă lucruri extravagante și doar aparent amuzante, rănindu-i însă pe cei din anturajul lui - motiv pentru care filmul a dobândit instant simpatia publicului din epocă tocmai pentru că mergea în răspăr cu imaginea idealizată a bărbatului sovietic.