Azi vedetele sunt chiar creatorii lor, niște oameni deschiși, modești și amuzanți. În rândurile de mai jos vom afla direct de la ei cum decurge, pas cu pas, procesul creativ pentru fiecare episod, ce se va întâmpla cu proiectul atunci când RObotzi va înceta din viața virtuală, care a fost cea mai impresionantă sumă pe care au refuzat-o și de ce, ce legătură are sigla lor cu stema comunistă și multe alte insight-uri despre tot ce înseamnă Creative Monkeyz.

Să începem prezentările! Cine alcătuiește echipa Creative Monkeyz?

Actualmente echipa e alcătuită din “piloni centrali”: Ramona Cordoș și Codin Sebastian Pop, cei doi membri fondatori. Pe lângă cei doi oameni interesanți se numără însă o serie de colaboratori și prieteni apropiați ai proiectului, implicați în mai mică sau mai mare măsură în mecanica lui, fie când vine vorba de partea educativă, fie de evenimente și o comunitate vastă de oameni inteligenți care-și acordă sprijinul atunci când este cerut / justificat.

Cum a luat naștere proiectul vostru și care e povestea din spatele lui?

Ca toate lucrurile foarte bune și extrem de modeste, proiectul a luat naștere din necesitate. Nevoia de a aduce în spațiul mioritic o platformă web care să conțină resurse pentru artiști și potențiali designeri grafici: tutoriale gratuite, elemente grafice, galerii inspiraționale.

Primul tutorial realizat, tutorialul de “test”, a fost făcut în limba engleză – în perioada în care eram nehotărâți vis-a-vis de piața căreia să ne adresăm: internațională sau locală.

Acesta includea un insert comic cu o “maimuțică” (dintr-un ou kinder) și fraza “long live the Creative Monkeyz”. Numele a rezonat cu noi și am ales să-l păstrăm. La fel cum am ales în cele din urmă să ținem cont de proverbul țigănesc “e mai bine să fii capul unui șoarece decât coada unui leu” și să facem în continuare proiectul pentru Romania.

De unde inspirația în urma cărora au fost inventate cele două personaje ajunse deja celebre, MO și F.O.C.A? Au vreun echivalent în viața reală?

Inspirația nu are o singură sursă. Absolut tot ce ne-nconjoară joacă un rol în procesul inspirațional, fie conștientizat sau nu. Cei doi roboți nu au un echivalent “la scară” 1 la 1 în viața reală, dar cu siguranță trăsături și maniersime se regăsesc în creatori. Altfel, cei doi sunt la fel de reali ca Stan și Bran, Tom si Jerry, Dexter și Dee dee și “n” alte cupluri antitetice din a căror interacțiune ies “scântei” comice.

Care a fost cel mai mare obstacol de care v-ați lovit de la lansare și până acum și cum l-ați depășit?

Pionieratul. E bine să fii primul în ceva – pentru că vei fi amintit, istoric vorbind, pentru asta. În același timp, e greu să transformi producția de conținut de acest gen într-un proiect lucrativ, sustenabil financiar, pe o piață care nu are habar de așa ceva – cum a fost cea românească la momentul lansării proiectului. Nu putem spune că am depășit complet acest obstacol, cel al oamenilor cu viziune extrem de ingustă care habar nu au încă ce înseamnă “online”-ul, chiar dacă intrăm imediat în 2015 și toate formele media încearcă să-l emuleze sau înglobeze în vreun fel. 

Cu toate că ziarele sunt perimate și televiziunea încearcă să “fure” cât de mult poate de pe net ca să rămână cu o umbră de relevanță (și nu le iese deloc…), oamenii care manevrează bugete de publicitate rămân obișnuiți să le arunce în aceleași locuri triste, favorizând “șpaga” și “mita” în loc de efectul scontat al promovării. Pe scurt, gândire de agenție care plasează bugete: “nu contează dacă arunc banii ăștia în eter și nu ajung nicăieri cât timp eu îmi iau o felie consistentă și pot să mint clientul că banii investiți au avut rezultat”. Genul ăsta de mentalitate e extrem de greu de schimbat. Vine târziu, cu o piață civilizată care a trecut de stadiul bananier și începe să gândească. Deci mai avem de așteptat, chiar dacă în multe locuri am sesizat în timp o schimbare în bine.

Cum decurge procesul creativ pentru fiecare episod?

Ramona și Codin discută ideea unui episod – aproape obligatoriu, “scheletul” poveștii trebuie să includă un final neașteptat (cel puțin o întorsătură de situație). Ca orizont de timp, etapa asta poate ține intre 10 minute și o zi întreagă.

Apoi urmează scrisul propriu zis la scenariu. Cei doi eroi (nu MO și FOCA, ceilalți doi) se iau “la cuțite” și se luptă îndelung cu replicile și șlefuirea dialogului până în momentul în care cad de-acord pe o iterație finală de scenariu. Din acest proces creativ cu scântei ies cele mai bune soluții. Timp de lucru – câteva ore.

Urmează înregistrarea vocilor, care e tot un proces de două persoane. Codin înregistrează vocile celor doi iar Ramona aruncă cu obiecte contondente înspre el (nu, nu aruncă) și îi oferă sfaturi și sugestii pe replici. Există o doză foarte mare de improvizație și aici. Multe din cele mai comice replici din serial au ieșit din înregistrare, fără să fie scrise. Timp de lucru – o oră(ish).

Cel mai lung pas: animația. Ramona e responsabilă pentru animație în procent de aproximativ 80% dintr-un episod. Evident, la fel ca în cazul înregistrării de sunet, și acest proces e “în doi” – Codin “răzbunându-se” cu sfaturi legate de mișcări posibile și sugestii pertinente (nu tot timpul pertinente…). Din nou, și aici, rămâne valabilă constanța: “daca nu ne place amândurora, schimbăm”. Tot în această etapă, Codin se ocupă de desenele necesare atunci când cei doi roboți părăsesc laboratorul și se îndreaptă spre locații noi, sau atunci când apar noi personaje. Timp de lucru – zile…(depinde de complexitatea episodului și de numarul de noi locații / personaje)

Pasul 5 – montaj și sunet. Cel mai simplu pas. Codin face montajul în Adobe Premiere Pro și verifică de fiecare dată cu Ramona dacă timing-ul e bun sau se mai poate ajusta, după care are loc inserția sunetelor de fond, de atmosferă, de contact etc. Sunete foley – adică tot ce se aude în afara vocilor într-un episod. Timp de lucru – ore (tot așa, depinde de complexitatea episodului).

Pasul 6 – upload-are pe Youtube și platformele noastre – site, Facebook. Citirea comentariilor pozitive, ignorarea comentariilor retarde. Relaxare.

Pe lângă RObotzi, care e fără niciun dubiu cel mai urmărit show al vostru, mai realizați încă alte 6. Fără să mai punem la socoteală și numeroasele tutoriale (Photoshop, Illustrator, AfterEffects etc), vă puteți împărți task-urile astfel încât să aveți și timp liber?

Foarte bună întrebare. Răspunsul nostru, la fel de bun, este: da! Producția a devenit un proces interesant, care se mulează pe viața noastră cotidiană. Practic, proiectul Creative Monkeyz e parte integrantă a vieții noastre mai mult decât orice fel de job. Nu ne putem raporta la el ca la un serviciu de 8 ore pentru că-l trăim încontinuu, pe tot parcursul unei zile. 

Aveam un program mult mai riguros în urmă cu aproximativ un an și jumătate. Până în momentul în care Ramona a făcut o criză de spasmofilie lucrând la unul dintre episoade. Practic, după zile extenuante de muncă continuă, cu 3-4 ore dormite pe noapte și junk food mâncat pe sărite sau deloc, s-a așezat pe o canapea și a început să tremure. Sunat salvare. Răsuflat ușurat că nu a rămas cu vreo paralizie în urma episodului și, evident, schimbat modul de viață. 

Acum suntem mai relaxați și producem atunci când putem, cât putem – din toate pentru toți. Da, nu mai avem orare fixe, nu mai apar RObotzi joia. Dar avem o calitate a vieții care ne permite să facem ceea ce facem pentru mai mult timp. In the long long, credem că e alegerea potrivită. Așadar, programul show-urilor nu e bătut in cuie.

Credeți că ați devenit poate prea dependenți de RObotzi? Care sunt riscurile ca în momentul în care decideți să spuneți “stop” episoadelor cu MO și F.O.C.A proiectul să pice? 

Din fericire, am avut inspirația să decidem parcursul serialului încă de la primul sezon. Motivul pentru care am dezvoltat toate celelalte show-uri a fost tocmai ăsta, adică să rămânem cu o fundație solidă de content apreciat chiar și atunci când produsul nostru tractor va ajunge la final. Nu credem că există riscuri prea mari și, pe masură ce diversificăm producțiile, riscurile se diminuează și mai mult.

Aparent, publicul fidel RObotzilor nu e același cu cel al conținutului educativ de pe site. Dacă aparențele nu înșală și e, într-adevăr, așa, vedeți acest aspect ca fiind o problemă?

Publicul fidel RObotzilor e extrem de greu de creionat. Avem fani inrăiți de 60+ ani și fani inrăiți de 6+ ani. Oameni de vârste diferite și cu un statut social diferit. Nu toți sunt dornici sa invețe design, e de ințeles. Tocmai de-asta oferim și entertainment și educație.

Dar de foarte multe ori partea de entertainment joacă rol de cârlig, atrăgând public înspre zona educativă. S-a întâmplat de multe ori să fim opriți de oameni care să ne povestească cum ne-au descoperit prin RObotzi, au ajuns la tutoriale iar acum lucrează în firme de publicitate sau edituri ca designeri sau ilustratori.

“Cea mai mare sumă refuzată a fost de 80 de mii de euro, pentru că “nişte unii” voiau să intre
încălțați în proiectul nostru, crezând că banii le pot permite să facă un rahat.”

Etica profesională vs bani. Păreri? 

Mândrie personală. Proiectul nostru e al nostru! În momentul în care îl vindem, ne vindem. Ori noi nu suntem ieftini, în nicio accepțiune a termenului. Ne interesează banii, însă ca mijloc, nu ca scop în sine. Cea mai mare sumă refuzată a fost de 80 de mii de euro, pentru că “nişte unii” voiau să intre încălțați în proiectul nostru, crezând că banii le pot permite să facă un rahat. Dar noi nu primim prostia în ograda noastră nici contra cost. Pe termen lung, e singura soluție să rămâi corect față de publicul tău, care te va aprecia pentru asta. Pentru că publicul simte daca ești “ieftin” și dacă te-ai “vândut”. 

De ținut minte: Imaginea se construiește foarte greu și se pierde instantaneu. Acestea fiind spuse, am avut foarte multe proiecte comerciale de succes, cu clienți extrem de mulțumiți, dar fără să ne supunem producțiile la modificări care să le altereze calitatea. Există un echilibru, iar dacă clientul e inteligent va intelege că tu, ca producător de conținut, ești singurul care știe cel mai bine cum să-și gestioneze produsul pentru ca rezultatul să fie pozitiv.

Cum ați reușit să vă faceți cunoscuți, în afara caracterului viral al conținutului? Care metodă de promovare s-a dovedit a fi cea mai puternică? Dar cea mai slabă?

Facebook-ul ajută. Mult! O să atingem, peste nu foarte mult timp -poate chiar la anul- milionul de like-uri, iar pagina e o pagină verificată (ceea ce contează mai mult decât pare). Ca primă poartă de acces a fanilor în lumea noastră și a noastră în lumea lor, e metoda de promovare cu cel mai puternic impact. Evident, urmată de website-ul nostru. 

Și la cea mai mare distanță e piramida.tv, proiect pe care l-am abandonat. (n.r. e vorba de site, nu de show) Și asta pentru că ne-am dat seama, testând, că sunt extrem de puțini oamenii (nu neapărat românii) care vor să creeze conținut. Majoritatea ar prefera să-l urmarească.

Ce altceva fac membrii echipei, în afară de activitatea de la CM?

Până nu de mult ne jucam. Jocuri pe calculator. Gaming. Până când am transformat și asta într-o parte integrantă a proiectului. Acum ne jucăm live via game streaming pe platforma twitch.tv. Și e excelent. Evident, mergem la filme, mergem în vacanțe, când și cum ne permite timpul. Până când vom integra si activitățile astea în proiect. Tee hee.

Putem remarca asemănarea dintre logo și emblema comunistă. Care-i legătura?

Legătura e simplă – e o luare în derâdere a simbolului comunist. “Peste picior”, so to speak. Banana e o sursă grozavă de potasiu iar cheia franceză vine din vorba americană “to throw a monkey wrench in your whole program” – adică a introduce un element care destabilizează un sistem și duce la defectarea lui – în cazul nostru, la introducerea creativității și a exprimării libere și inteligente în sistemul comunist sau în rămășițele lui și de-al pune la pământ, dacă nu chiar în el, pentru totdeauna. 

În încheiere, le mulţumim prietenilor de la Creative Monkeyz pentru deschiderea arătată şi abia aşteptăm să discutăm cu ei pe blogul SmartDreamers şi despre următoarele lor succese.