Daniel Marcu a fost student, până în 1991, la Universitatea Politehnică din Cluj-Napoca, la Facultatea de Automatizări şi Calculatoare. Încă din timpul facultății, el a dat atât dovadă de intuiție, cât și de inspirație: „Mi-am dat seama ce vreau să fac atunci, prin anul patru de facultate, când am citit un articol despre cum să faci calculatoarele să înţeleagă limbajul natural, adică limbajul uman, şi să opereze cu acesta la fel cum putem să ne înţelegem noi unul cu altul, mi s-a părut ceva foarte interesant.”, își amintește cu nostalgie Marcu.

Deși nu este ceva des întâlnit, pasiunea pentru calculatoare a venit în concordanță cu cea pentru literatură, așa că cercetătorul a decis să le îmbine. Marcu recunoaște că, datorită acestor circumstanțe favorabile, pașii pe care i-a urmat în carieră au venit cumva de la sine:  „Mi-am zis atunci că vreau să lucrez într-un domeniu în care să fac maşinile să proceseze şi să înţeleagă limbajul uman şi pot spune că nu am lucrat o zi din viaţa mea. Sunt de părere că fiecare trebuie să facă ceea ce-i place, fiindcă dacă faci ceea ce-ţi place, atunci nu munceşti nicio zi din viaţa ta.”

Absolvent al Universităţii Politehnice din Cluj-Napoca în 1991, nu a uitat niciodată de România şi chiar şi-a extins afacerea aici, în oraşul studenţiei sale, unde deține o companie a cărei filială cuprinde aproximativ 200 de angajaţi.

Daniel Marcu a emigrat din România imediat după revoluție, a pus bazele unui program de cercetare și, împreună cu un coleg, a dezvoltat compania Language Weaver. Astăzi, guvernul american și Apple se numără printre clienții lui. De asemenea, ţările membre NATO folosesc tehnologia inventată de cercetătorul român şi colegii lui, pentru traducerea ştirilor locale din teatrele de război, cum ar fi informaţiile transmise de postul Al Jazeera, fiindcă, de multe ori, în zone izolate unde nu se află agenţi militari există jurnalişti care transmit informaţii. Clujeanul și-a inspirat colegii și studenții, modelul dezvoltat de acesta  fiind preluat şi îmbunătăţit pentru companii precum IBM.

Fiind un adevărat vizionar în ceea ce privește tehnologia, românul și-a expus părerea și cu privire la următorii ani, la nivel global: „Dacă mă întrebaţi pe mine unde se duce lumea, tot ce pot să spun este că în următorii 10-15 ani este foarte clar că traducerile automate vor deveni parte din viaţa noastră cotidiană. Eu m-am prins de foarte tânăr că este deosebit de important să înveţi o limbă străină, dar cred că pentru generaţiile care vor veni învăţarea unei limbi străine nu va mai fi o necesitate, ci un hobby. Desigur că vor fi în continuare oameni care vor iubi limbile străine şi le vor învăţa din pasiune, dar pentru majoritatea oamenilor lucrul acesta nu va mai fi necesar“, a încheiat cercetătorul.

Exemplul lui Daniel Marcu pare cumva rupt de peisajul cotidian, întrucât cariera lui s-a născut din pură pasiune și a evoluat prin muncă asiduă și consistentă. Povestea clujeanului atestă, totodată, ideea (uitată tot mai des) că învățământul românesc este o bază solidă a dezvoltării profesionale și, de ce nu, personale a multora dintre tinerii de astăzi.

Sursa : adevarul.ro

Sursa foto : dascloud.ro