Deşi pare la mintea cocoşului, după ce facem calculele cu mare atenţie, răspunsul nu poate fi decât de 12 clienţi. Cu alte cuvinte din cei 20 de muşterii care-l caută, frizerul poate mulţumi într-o zi de muncă numai 12 clienţi!

Dacă ne propunem să ne complicăm viaţa, putem presupune acum situaţia în care în frizerie lucrează doi frizeri, că în frizerie se află tot un set de scule de frizer şi tot un singur scaun de frizerie.

In mod surprinzător şi în această situaţie din cei 20 de muşterii dornici de tunsoare şi frecţie în această frizerie nu pot fi serviţi într-o zi de muncă decât tot 12 clienţi.

In fine, un joc de imaginaţie ne poate împinge să aflăm care este numărul de clienţi serviţi din cei 20 care caută frizeria, dacă în frizerie se află acum doi frizeri buni, un set de scule şi două scaune moderne de frizerie.

In mod cu totul incredibil, dar nici de această dată frizeria nu poate servi mai mult de 12 clienţi pe zi. Ce se întâmplă de fiecare dată cu cei 20 – 12 = 8 clienţi care nu pot fi serviţi de frizeria de poveste?

Clienţii care nu pot fi serviţi pot veni în altă zi la tuns sau pot căuta o altă frizerie unde şi-ar putea găsi satisfacţia sau pur şi simplu ar putea renunţa la tuns. Ce se întâmplă dacă în loc de frizerie luăm în jocul de-a satisfacţia o universitate, fie ea una de pe meleaguri mioritice de stat sau de nestat?

Păi numărul de profesori-frizeri poate rămâne constant sau poate fi completat cu sau fără concursuri „numai cu buletinul”, numărul de scule fie ele numite şi „cursuri” din biblioteci poate rămâne acelaşi, dar numărul de scaune din sălile de curs şi din alte spaţii didactice sigur nu se modifică.

La întrebarea: câţi studenţi poate pregăti o universitate care are 500 de scaune din cei 800 doritori de diplome? răspunsul firesc este similar celui de la frizerie: 500 de studenţi!

Care este răspunsul nefiresc atunci când „pregătirea” - tuns este înlocuită cu „tre­cerea prin sălile universităţii” – întins părul lung şi neglijent cu mâna umezită cu scuipat, pentru o bucată de hârtie cu patalama? Răspunsul nefiresc şi aberant este universitatea poate pregăti orice număr de absolvenţi, chiar şi mai mulţi  decât cei 800 de doritori.

Unde este diferenţa între cele două rânduri de situaţii?

Pentru frizerie veniturile pentru munca prestată sunt asigurate de cei 12 clienţi ser­viţi, pe când pentru universitatea-frizerie din ţară mioriţei, minciunii şi falsului, veniturile sunt asigurate de statul nătâng şi ele sunt proporţionale cu numărul de diplome servite şi nu cu numărul de doritori de carte serviţi şi satisfăcuţi. Mai mult, de banii statului nătâng se bucură numai profesorii – frizeri care acceptă neacceptatul iar de pierdut pierde toată lumea, inclusiv cei care fac şi dau banii.

Intrebarea care se naşte, într-o zi ca altele în zece zile, este: sunt cei 500 de studenţi care au dreptul să stea pe cele 500 de scaune satisfăcuţi sau sunt ei numai minţiţi, umiliţi şi spoliaţi?

Despre demnitatea profesorilor - frizeri şi a miniştrilor de profesori – frizeri pe posturi de patroni de fabrici de maculatură de a-şi privi în ochi clienţii „tunşi şi raşi” este dificil de vorbit, la fel de dificil cum este de vorbit de frânghie în casa spânzuratului!

Sursa foto : foxnews.com