Îți amintești de zilele acelea când abia așteptai să crești ca să poți purta pantofi cu toc înalt ca ai mamei sau să conduci mașina tatălui? Acum adu-ți aminte cât de ușor și de repede au zburat și anii de liceu cu adolescența cea plină de viață și fiorii primei iubiri. Și iată-ne puși aproape forțat în fața realității de a deveni oameni adulți. Simțim deja povara primelor responsabilități și ne luptăm deja cu cele atât de puține 24 de ore ale zilei. Cum ne dăm seama că ne îndreptăm deja pe calea sinuoasă a maturității?