Satoshi Kanazawa, de la Şcoala Londoneză de Economie, împreună cu Norman Li, de la Universitate de Management din Singapore, au propus indeea conform căreia abilităţile sociale de bază, dezvoltate în trecutul nostru antic, influenţează şi astăzi fericirea oamenilor. Ei consideră că "teoria savanei" stă la rădăcina fericirii moderne. Potrivit acestei teorii, factorii care le creau senzaţia de satisfacţie primilor oameni funcţionează încă şi la oamenii moderni.

În studiu au fost cercetaţi adulţi cu vârste cuprinse între 18 şi 28 de ani, iar psihologii au aplicat teoria lor pentru a explica rezultatele nivelurilor de satisfacţie a propriilor vieţi. Cei doi psihologi s-au axat doar pe doi factori care, conform părerii lor, fac diferenţele de bază între viaţa modernă şi modul în care strămoşii noştri au trăit, şi anume: densitatea populaţiei şi cât de des individul interacţionează cu prietenii lui.

Ei au observat că oamenii care trăiesc în zone mai dens populate au raportat niveluri mai mici de satisfacţie. Socializarea mai frecventă cu prietenii a fost mai mult asociată pozitiv cu nivelurile de satisfacţie a vieţii. Aceşti doi factori interacţionează, însă, puternic cu inteligenţa.

Autorii studiului au explicat că "în rândurile celor extrem de inteligenţi" interacţiunea socială mai frecventă are ca urmare o satisfacţie mai redusă. Totodată, fericirea auto-raportată este mai mare în oraşele mici decât în ​​oraşele mari. Observaţia a fost numită de cercetători "variaţia fericirii urban-rurale".

Potrivit abordării lui Kanazawa şi Li, creierul strămoşilor noştri, care au fost vânători şi culegători, s-a adaptat perfect la viaţa din savana africană, unde oamenii trăiau în grupuri a câte aproximativ 150 de persoane. Interacţiunea socială ar fi fost crucială pentru supravieţuire, în ceea ce priveşte cooperarea şi găsirea unui partener de viaţă, dar în acelaşi timp şi spaţiul era la fel de important.

Sursa: descopera.ro