1. Fulgerul Vulcanic al Islandei

mai este numit de către oamenii de ştiinţă şi "furtună murdară de tunete".

Fenomenul electrizant are loc când fragmente de piatră, precum cenuşa se întâlnesc cu particulele de gheaţă într-un cer vulcanic: în funcţie de înălţarea în atmosferă, începe să creeze curent static cu suprafaţa planetei, oferindu-ne astfel curentul necesar pentru fulger  puternic.

2. Bulele îngheţate şi plutitoare al lacului Abraham

Lacul Abraham din Alberta, Canada este căminul unui fenomen atât de rar, încât e nevoie să-l vezi ca să-l crezi. Captiv sub suprafaţa îngheţată, gazul metan crează, în drumul său spre ieşire, nenumărate bule de aer, care îngheaţă şi se topesc şi îngheţă şi se topesc, în timpul în care acest element inflamabil îşi caută ieşirea.

Metanul este creat când plantele şi animalele din lac se scufundă şi reacţionează cu bacteria din apă, care reacţionează cu materia organică, descompunându-le şi eliberând gazul.

Mno, acestea fiind spuse...imaginaţi-vă ce explozie magnifică ar fi dacă ai da foc unei bule :). Heh.

3. Cristalele din Naica, Mexico

Peştera de Cristale din Mexico (Cueva de los Cristales) este căminul celei mai mari formaţiuni naturale de cristale din lume. Momentan. Cristalele se dezvoltă sub anumite condiţii destul de rare, dar aparent, această peşteră a oferit mediul perfect pentru ca aceste cristale să ajungă la mărimi ireale.

4. "Hillier", lacul roz al Australiei

Suntem obişnuiţi cu culoarea stranie a apei din desene sau chiar din filmele fantastice, cu zâne şi alte minunăţii. Dar, aparent, deşi e absolut greu de crezut, în partea de vest a Australiei, există un lac, al cărui culoarea frizează normalul. E...roz.

Nu, culoarea aceasta captivantă nu e din cauza luminii. Nu e o iluzie. Chiar şi când soarele apune, îşi păstrează această nuanţă rozalie. Oamenii de ştiinţă sunt uimiţi. Nu-şi pot explica de unde provine această culoare de huba-bubba, dar susţin că ar fi din cauza salinităţii ridicate. Lacul Hillier e de 10 ori mai sărat decât
oceanul, astfel devenind căminul perfect pentru micro-algele iubitoare de sare, Dunaliella Salina.

Aparent, aceste mici micro-organisme, produc pigmenţi care absorb lumina precum Beta Carotenul - acest nene este vinovat de culoarea morcvovilor şi a verzei roşii. Posibil ca din acest motiv să aibă o asemenea culoare...idilică.

5. Întinderile saline din Bolivia

(sau raiul, după cum este numit de unii)

Salar de Uyuni e cea mai mare întindere plată de sare, ajungând până la 10,582 de kilometrii pătraţi.

Localizată în partea de SE a Boliviei, aceste întinderi saline ar trebui adăugate - musai - pe lista ta de: chestii pe care trebuie să le faci sau să le vezi înainte să mori. Timpul nu fost milos cu acest spaţiu: de-a lungul mileniilor, au avut loc diverse transformări, astfel încât lacurile, au ajuns să rămână doar o crustă umedă şi salină peste întreaga locaţie.

Salar de Uyuni e o privelişte minunat de privit, în momentul în care se vede reflexia cerului. Din câte am înţeles, există nenumărate şanse să confunzi adevăratul cer cu reflexia.

6. Copacii înveliţi în pânză de păianjen, Pakistan

Ok, chestia asta pare mai degrabă ruptă dintr-un coşmar suprarealist, desenat de Dali şi scris de King. Dar, aparent sunt reali, chiar dacă au aspectul unor copaci bătuţi de soartă, acesta re rezultatul supravieţuirii păianjenilor.

În 2010, din cauza inundării masive, milioane de păianjeni au fost forţaţi să-şi caute adăpost la înălţime. Cu toate că pare puţin cam horror, este într-un fel sau altul o minunăţie. E minunat să ştii ce poate face mama natură...cu toată arahnofobia.

7. Ţărmurile sclipitoare ale Vaadhoo, Maldive

Acest spectacol nocturn, care are loc pe ţărmurile din Vaadhoo, Maldive, nu este rezultatul unei photo manipulări elaborate, ci din contră, a unor micro-organisme. Se numesc phyloplancton. În timpul zilei, aceste mici organisme, pictează nisipul în roşu şi maro, dar noaptea, o altă pictură este formată. Un fel de Starry Night al lui Van Gogh, varianta marină.

Există mai multe tipuri de phyloplancton care sunt capabile să producă bio-luminiscenţă (ceea ce le permite să strălucească). Este defapt un mecanism defensiv pentru a speria predatorii şi pentru a atrage prădători mai mari, să-i mănânce...pe prădători. Oh. Când aceste organisme sunt agitate, strălucesc, creând un fel de constelaţie marină.

(p.s.: s-au văzut, cândva, şi în marea neagră asemenea organisme, în urma unei furtuni)

De ce să vă plictisiţi citind asta? Pentru că...în ziua de azi e mai uşor să călătoreşti în lume, decât era. Luaţi acest articol ca un sfat pentru viitor. Sau...nu ştiu :). Oricum, nu uitaţi: mama terra e minunată. Să o protejăm :).

sursă foto: onextrapixel.com, thespiritscience.net