Dacă în ultimii ani aspecte precum numărul de locuri în cămine, numărul de locuri de practică asigurate de universități sau numărul de mobilități studențești contau foarte de puțin în procesul de finanțare a universităților de la stat, în metodologia din acest an au fost introduși o serie de indicatori cu o pondere considerabilă care urmăresc experiențele și beneficiile pe care universitatea le pune la dispoziția studenților.

Printre acești indicatori se numără capacitatea universității de a atrage și integra tineri din medii defavorizate, contribuția proprie a universității la fondul total de burse, numărul de locuri de practică puse de universitate la dispoziția studenților, numărul de locuri în căminele studențești, ponderea studenților care au fost într-o mobilitate Erasmus sau Erasmus Mundus sau ponderea studenților înscriși la programe de studiu în limbi de circulație internațională.

Acești indicatori reprezintă aproximativ 30% din valoarea finanțării suplimentare pe care o vor primi universitățile pentru a deveni mai performante și care reprezintă aproximativ un sfert din finanțarea totală de la stat. Restul banilor primiți de universități reprezintă finanțarea de bază — cheltuieli de personal și alte cheltuieli materiale necesare funcționării universității, și sunt calculați în funcție de numărul de studenți înscriși la diferite specializări, similar anilor trecuți.

De asemenea, ANOSR a propus introducerea unor indicatori de finanțare noi — cum ar fi rata de angajare a absolvenților sau transparența instituțională, indicatori care urmează să intre anul acesta în pilotare după ce vor fi aprobați printr-un ordin de ministru și care vor fi luați în calcul pentru metodologiile de finanțare din anii următori.

ANOSR atrage atenția că e foarte important ca datele pe care universitățile le furnizează pentru a putea fi calculați acești indicatori să fie corecte, pentru a evita eventuale nereguli sau abuzuri pe care acestea le-ar putea face, în mod voit sau nu. În acest sens, atât Ministerul Educației, cât și Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNFIS) — cei care se vor ocupa de colectarea datelor și calcularea finanțării pentru fiecare universitate pe baza metodologiei, trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a avea mecanisme de control și verificare a acestor date. În lipsa unor astfel de mecanisme ne vom trezi în situația în care obiectivele pentru care au fost introduși acești indicatori de finanțare nu vor putea fi atinse, iar universitățile nu vor fi încurajate să investească mai multe eforturi pentru a îmbogăți experiențele și beneficiile studenților.

Sursa: onlinestudent.ro

Sursa foto: vox.publika.md