Printre alte lucrări ale sale se numără: o culegere de povești pentru copii, în limba engleză, The Midnight Collection, apărută în 2006 la Editura Universitară; scenariul unei piese de teatru, o adaptare după povestea Fraților Grimm, Alleirleirauh (inspirată de albumul de muzică celtică „Raindancer” al cântăreței și compozitoarei de origine americană Erutan) și lucrarea Scurtă introducere în Angelologie, publicate pe site-ul personal.

În 2014, la Editura Universitară, apare cel mai recent roman al său fantasy, de ficțiune istorică Sărutul Îngerului, plasat în decorul Londrei victoriene. Thriller gothic, plin de suspans și noțiuni oculte, povestea reconstituie clasica lume a vampirilor într-o nouă viziune, cea a vampirilor energetici. Un roman în care cuvintele prind viață, iar muzica poate ucide.

1. Până la 23 de ani ai publicat deja 5 volume, spune-ne de ce ai ales să devii scriitoare?

Pentru mine scrisul reprezintă atât o forță magică cu ajutorul căreia pot trăi mai multe vieți, cât și o „mașină a timpului”. Când am realizat acest lucru, nu mi-am propus în mod special să devin scriitor, ci doar să valorific această magie și să mă bucur de ea.  

2. Care este procesul, din momentul în care te-ai decis să scrii o carte, până aceasta ajunge în librărie?

La început îmi schițez câteva idei pe care le dezvolt pe parcurs. În funcție de acțiune și de elementele pe care vreau să le utilizez, fac și o documentare atentă în prealabil. Cred că asta este partea cea mai frumoasă din întreg procesul. Spre exemplu, în timp ce lucram la Sărutul Îngerului, a trebuit să fac niște studii în domeniul demonologiei și al ocultismului, accesând în felul acesta niște informații pe care altminteri nu le-aș fi aflat.

Poate suna surprinzător, dar să termini o carte nu este cel mai greu lucru de înfăptuit. Munca dificilă și obositoare apare atunci când am un draft de roman finalizat din care trebuie să tai, ori să adaug câte ceva și asta poate dura un timp. Când sunt convinsă (sau aproape convinsă) că nu mai am nimic de modificat, îl trimit la proof readers.

Ultima etapă a procesului ar fi contactarea editurilor. Acest lucru este valabil în mai multe moduri în țara noastră, dar, pentru Sărutul Îngerului, am ales calea cea mai grea și anume trimiterea propunerilor de manuscris către mai mulți editori. Câțiva dintre aceștia acceptau lucrarea numai în condițiile unei finanțări din partea mea, ca autor, și am zis „nu”. 

În fine, la scurtă vreme, am trăit acel moment-clișeu din filmele americane în care scriitorul demoralizat se trezește dimineața și își verifică mailul, apoi sare în sus de bucurie la citirea răspunsului pozitiv mult așteptat. După semnarea contractului cu editura, aștepți, firește. De acum este doar o chestiune de timp până apare cartea în librării.

3. Cum este viața de tânăr scriitor în România?

Depinde ce înțelege fiecare din această sintagmă, viață de scriitor. Din punctul meu de vedere, viața de scriitor presupune să scrii aproape zilnic, să ai un agent care să-ți promoveze lucrările și un venit din vânzările cărților. Nu cred că îndeplinesc aceste condiții, deși încerc să scriu cât mai mult când am timp.

Cu toate acestea, sunt scriitor, într-adevăr, dar nu unul cu acel statut care să-mi influențeze cu mult viața socială și personală (în afara timpului când am de scris și trebuie să mă izolez puțin de lumea exterioară). Respectul pe care îl dobândesc din partea celorlalți oameni se datorează în egală măsură realizărilor mele literare și artistice.

4. Este mai ușor să scrii romane de ficțiune decât alte genuri?

Și un roman de ficțiune poate fi greu de scris dacă alegi să nu fii un scriitor leneș. Asta nu înseamnă că trebuie să scrii neapărat fraze lungi și alambicate care să-ți demonstreze talentul de prozator. Este mai importantă forțarea propriilor limite; cultivarea abilității de a conduce narațiunea către punctul culminant într-o manieră neașteptată, nelăsându-l pe cititor să anticipeze deznodământul, dar și capacitatea de creare a unor personaje veridice. Mai mult decât atât, a scrie un roman care să lase o amprentă la final, poate fi o adevărată provocare pentru un scriitor.

5. Cât de mult citește o scriitoare?

Nici prea mult, nici prea puțin. O lectură abundentă poate fi în dezavantajul unui scriitor, pentru că în subconștient se imprimă de obicei frazele și ideile altora. Într-adevăr, de aici pornim cu toții, imitând, într-o oarecare măsură, stilurile și frazările altor autori, dar vine un timp când scriitorul trebuie să-și edifice tehnica. Asta nu înseamnă că nu mai trebuie să citim. Din contră, trebuie să avem grijă ce lecturăm. Ca de obicei, contează calitatea, nu cantitatea.

6. Ce cărți citești în timpul liber? Câteva recomandări dacă ai.

Genul cărților care mă atrag diferă de la un an la altul, dar de ceva timp mi-am îndreptat atenția spre thrillere. Menționez și recomand cu căldură, totodată, Secretul lui Darwin de John Darnton, Secretul Genezei de Tom Knox, Inferno de Dan Brown, Evanghelia după Iuda de Adam Blake și Angelologia de Danielle Trussoni. Mai citesc uneori și literatură light gen Oracolul din Stambul, romanul de debut al lui M.D. Lukas, foarte siropos și „aromat”, cu o intrigă subțire, dar cu niște descrieri absolut superbe ale Instambului. 

Cu toate acestea, am o oarecare slăbiciune pentru teoriile antroposofice și rozacruciene, astfel că citesc din când în când din cărțile lui Rudolf Steiner și ale lui Max Heindel, iar, momentan, am pe masă Tratatul de istorie a religiilor a lui Mircea Eliade. Criteriile mele de selecție a titlurilor sunt, așadar, puțin ciudate. (râde)

7. Te-ai gândit să scrii și în engleză?

Da. În iarnă chiar am scris primele cincisprezece pagini ale unui nou roman, dar nu am avut răbdare să continui proiectul. Nici subiectul în sine nu mă mulțumea îndeajuns. Am citit  romane în engleză și stăpânesc limba, dar atâta vreme cât nu o utilizez zilnic și sunt nevoită să adopt un ton beletristic cu totul nou, procesul de scriere este foarte lent. Și pot spune că nu sunt suficient de motivată pentru a o lua de la capăt, încercând o nouă tehnică de lucru, atâta vreme cât în limba maternă am ajuns la un nivel de scriere destul de bun.

8. Subiectul ultimului tău roman, Sărutul Îngerului, este legat de vampirii energetici. De ce ai ales această temă?

Este datoria oricărui scriitor să aducă ceva nou în atenția publicului. Și nimeni, din România cel puțin, nu cred că a mai scris un roman care să prezinte și această specie de vampiri; vampiri pe care am încercat să îi definesc într-o formă mai mult sau mai puțin romanțată. Cititorii vor descoperi, așadar, cine sunt, ce pot face și care este originea lor.

9. În general, care sunt sursele tale de inspirație?

Oamenii și diferite experiențe de viață, personale sau ale altora. Acestora li se adaugă problematici pe care le expun prin intermediul unei acțiuni și a unor personaje. Tocmai de aceea romanul mi se pare o modalitate excelentă de a transmite diverse informații și impresii proprii.

10. Un mesaj de final pentru cititorii nostri.

Îi rog pe cititori să tragă un ochi și pe la raftul autorilor români. Dacă dau, din întâmplare, peste o carte cu o fată în rochie albă, subjugată de un tânăr misterios, să răsfoiască romanul pe îndelete, să citească pasaje, dialoguri, descrierea de pe spate și să aibă curajul de a explora un univers elegant și plin de mister. Iubitorii de gothic, Victorian age, thriller și crimă vor fi satisfăcuți pe deplin, iar cei, cărora romanele cu vampiri le fac o deosebită plăcere, își pot deschide orizonturile imaginației prin intermediul unui nou tip de vampir-vampirul energetic. Romanul se numește Sărutul Îngerului, dar trebuie să aflați dacă este cu adevărat vorba despre un înger, ori un demon... Sau poate este unul și același. 

Romanul Sărutul Îngerului il puteti achizitiona online de pe Elefant.ro. 

Pe Alina o gasiti pe Pagina oficiala de facebook si pe pagina personala.

Sursa foto : facebook.com