E complicat să te desprinzi din lumea ta imaginară, ţesută atent de către mâini dibace, pe care aparent tu nu le cunoşti. E aproape imposibil să-ţi deschizi pleoapele, iar ca ochii tăi, încă umbriţi de visul pierdut, să înţeleagă şi să perceapă lumea exterioară. E şi mai greu de atât să te ridici din culcuş, şi să retrăieşti, ca în orice altă zi, ritualul matinal. Dar totuşi, există ceva care te determină pe tine, scumpul sau scumpa mea să te ridici, nu?