Sau poate că ai auzit de acest loc, dar ai dat ignore (vizual vorbind), tuturor invitaţiilor primite pe facebook de a da join la un eveniment. Poate nici nu ai citit despre ce este vorba sau ai citit, şi ţi-ai promis ţie că mergi, dar ca întotdeauna, ai uitat. Ai uitat să te resfeţi puţin.
Sau şi mai bine, poate ai trecut pe lângă el, ai aruncat o privire scurtă, şi ai mers mai departe. Poate te-ai întrebat: "ce e cu casa aceasta?", dar fiind mult prea preocupat/ă cu altele, ai aruncat gândul în cutia "recycle bin" sau "de gândit mai târziu".
Aşadar, ce e La Perne?
Pentru început e un loc plin de perne şi perniţe roşii, răsfirate prin aproape toată încăperea. De aici îi vine şi numele, evident. În continuare, nu e cel mai mare loc din Cluj, dar nici cel mai mic. Are aşa, o mărime potrivită, aproape perfectă pentru acest tip de local.
Cum adică "acest tip de local"?
Ei na, te grăbeşti cititorule. Ia o pauză, fă-ţi un ceai, continuă să citeşti sau apasă pe x-ul din colţul din dreapta sus şi dă o fugă până la La Perne. Vei ştii ce vreau să zic.
Aşadar, La Perne. E un loc pentru care descrierile sunt absolut inutile. Nu am avea suficiente cuvinte să captăm atmosfera din interior sau gustul pe care îl are aerul. Dar, în câteva cuvinte, La Perne s-ar defini astfel: un decor aleator, totul făcut manual. Câteva rame cu fotografii, altele goale, dar care nu au niciun sens bine stabilit. Perne, perne şi câteva scaune. O siluetă feminină, cu o frizură afro făcută din banda unei casete. Viniluri, postere, cărţi, un gramofon, un acordeon, fotografii agăţate pe sfoară şi umbreluţe pe tavan.
Haos, ai zice tu, cititor, nu-i aşa?
Dar e minunat decorul. Nici prea încărcat, nici prea dezgolit, ci perfect echilibrat. E un haos armonios. E boem. E cozy. E casa ta departe de casă. (asta, dacă nu stai pe Calea Turzii sau undeva foarte aproape).
Acum, să vorbim puţin despre meniu.
După cum probabil bine ştii, La Perne este defapt o ceainărie. Meniul e plin ochi de ceaiuri cu nume interesante şi cu unele ingrediente pe care nu le poţi citi dintr-o singură silabă sau care ţi se par foarte ciudate (cum ar fi cu piper, cu lingurinţă de unt etc). Dar, fiecare dintre ele au o poveste, iar epitetele care le descriu îţi dau de înţeles că ai putea schimba lumea după ce ai bea ceaiul acela.
Să nu uit, ceaiurile, pe lângă faptul că sunt foarte foarte interesante, mai sunt şi bio. Nu au euri şi nici conservanţi. Sunt făcute din frunze aduse sau culese, curăţate şi puse la uscat, motiv pentru care ceaiul are o culoare puţin mai deschisă şi o aromă mult mai pregnantă decât cele cumpărate. Iar mirosul? Altfel. Mai profund.
Alături de ceaiurile acele extrem de gustoase, care vin în două dimensiuni - 250 şi 500 ml, mai primeşti o prăjiturică bio, atât de gustoasă, încât după ce o termini de păpat, îţi vine să ceri întregul pachet. Nu ştiu dacă ai şanse să-l cumperi, trebuie întrebat. Şi nu doar atât! Pe lângă minunăţiile acestea două, mai primeşti şi un...uuuun....uuuuuuuuuuUuuuun...un răvaş. Ştim cu toţii ce sunt răvaşele, nu trebuie să vă spun (au texte foarte interesante, trebuie să recunosc), dar ce trebuie menţionat e că la 5 răvaşe adunate, primeşti o băutură caldă din partea casei (asta înseamnă că nu doar ceaiul are răvaşe).
De evenimente, La Perne nu duce lipsă. Mai toate, evident, după cum era de aşteptat, sunt culturale: concerte de muzică folk, piese de teatru, cinematecă (nu filme contemporane, cu bumţi bumţi şi kiss kiss bang bang, ci filme vechi, din anii 1900 - 1950, acelea pe care nu reuşeşti să le piratezi), seri de board games, seri de karaoke...şi tot ce mai vrei. Desigur, board games-urile stau cuminţi pe rafturi, aşteptând să amuze omuleţii, şi să lege noi prietenii.
V-am spus că este şi un gramofon, nu? Ei bne, la cererea clienţilor, se poate asculta şi muzică la dânsul.
A, da! Este şi narghilea, cu două tipuri: cu nicotină şi fără.
Ce aş putea să vă mai zic de La Perne? Este o explozie de forme şi culoare, iar totul, dar absolut totul îţi inspiră o stare pozitivă, chiar şi oamenii. A, şi să nu uit: pe terasă este hamac şi voie bună. Multă voie bună.
Altceva?
Nu mai ştiu ce. Ştiu că după ce voi încheia articolul, voi fugi până acolo, pe Calea Turzii nr 18. Mi-e prea dor de locul acela, deja. Prea îţi intră în suflet.
Nu v-am convins?
Aruncaţi o privire şi scrieţi-mi după :)
P.S. nu uitaţi de pagina de facebook: https://www.facebook.com/LaPerneCluj
sursă foto: La Perne