Ştim cu toţii ce găsim pe Piezişă: baruri! Cât poate cuprinde ochiul uman, vedem numai şi numai baruuuri. Şi desigur, un chioşculeţ, un magazinel... dar barurile rulează. Dar, prin marea asta gigantică, se înalţă falnic... Indigo. Nu, nu e o nuanţă din ROGVAIVUL curcubeului, ci un restaurant Indian. Ştiu, ştiu, parcă ar fi vorba de o firmă de prinţ, şi nu de un restaurant indian.

Dacă vii cu maşina, ia-ţi şoferule ziua bună, că nu este parcare. Aproape, ci doar acolo lângă Haşdeu sau jos, lângă staţie. Deci, oricum ar fi, recomand... autobuzul. Dacă vii pe jos... rişti să leşini înainte să intri.

Când intri în restaurant eşti izbit de odorurile... condimentate. Iar liniştea de afară va fi înlocuită de către ambienturi orientale. Şi vei observa că totul e violet. Indigo, pardon. Ochii cât cepele. Dacă eşti fumător, recomand să urci la etaj. Este şi mai mult loc, într-adevăr, dar poţi şi fuma. Jos, nu. Unde-s scările? Le găseşti uşor... pe bune. Dacă eu le-am găsit în vreo 10 secunde, e clar că oricine le găseşte.

No bun, ajungi, iei loc, te uiţi în meniu, şi totul îţi lasă gura apă. Fotografiile sunt atât de gustoase, încât vrei să le decupezi şi să mănânci, dar felurile sunt atât de complicate că ţi se îmbârligă limba în gură. Iar dacă eşti student şi vezi preţul, vei avea un mini hert-attacke. Dar nu-i bai!

Ce-i foarte fain la Indigo e că... au Supă şi Lipie la 5 lei. Adică, cu alte cuvinte, îţi dă o supică gustoasă şi o lipie cu care să o mănânci. În continuare, au şi Rulou Tandoori la 9 lei, dacă eşti anti supe, şi dacă vrei de ambele, există Meniu Student la 12 lei şi Meniu de Zi la 15 lei.

Echipa Campuscluj (eu inclusă), când am fost în vizită (aşa, incognito), ne-am luat meniul zilei. Am primit o supică (puteam alege din trei tipuri, eu am ales supa de roşii - yam yam) şi lipii în loc de pâine. Foaaaarte bunăăă! Singura problemă e că supa de roşii e cremă, şi probabil că nu e chiar pe gustul tuturor. În continuare, ca felul principal, au venit nişte rulouri minunate, pline cu carne de pui şi cu cartofi natur (urăsc cartofii natur, da' ăia fură buni, rău) şi cu sos (la alegere): iute, mentă sau chimin. Şi bineînţeles cum suntem o mare famiglie, le-am pus la mijloc şi fiecare a gustat din fiecare.

După ce s-a sfârşit masa şi ne simţeam stomacurile mult prea pline, am realizat cât de chill e atmosfera. Cu toate că eşti într-un restaurant atipic, te simţeai ca acasă. Probabil şi datorită faptului că nu era foarte aglomerat, dar heh. A, şi este televizor, unde rulează imagini din India cea magică.

Să nu uit! Chelnerii sunt foarte de treabă. Iau comanda cât de repede pot, şi au mult bun simţ. Şi sunt simpatici când ceri iute. Poţi vedea grimasă în colţul gurii şi milă din ochi... un fel de: "iute? Ăsta-i cel mai iute iute pe care-l vei gusta până acum". A fost iute, dar nu chiar aşa...

Dacă doriţi să mâncaţi ceva bun, atipic şi totuşi consistent, recomand Indigo. Iar acum, când închei acest articol, mi se face o foame... de lup.

sursă foto: facebook