Ei bine, întrebarea din titlu poate părea puțin forțată. În fond, de ce nu ar fi bine?
E complicat să te desprinzi din lumea ta imaginară, ţesută atent de către mâini dibace, pe care aparent tu nu le cunoşti. E aproape imposibil să-ţi deschizi pleoapele, iar ca ochii tăi, încă umbriţi de visul pierdut, să înţeleagă şi să perceapă lumea exterioară. E şi mai greu de atât să te ridici din culcuş, şi să retrăieşti, ca în orice altă zi, ritualul matinal. Dar totuşi, există ceva care te determină pe tine, scumpul sau scumpa mea să te ridici, nu?
Auzi întrebarea, dar de multe ori preferi să te întorci spre ceea ce făceai, chiar dacă nu desenai, citeai, scriai, făceai integrame, îţi instagramai prânzul, dădeai scroll pe hugelol/9gag/tumblr/facebook, scriai un mesaj siropos celei mai bune prietene despre ocheada din pauză...Dar, nu o poţi amâna la nesfârşit. Trebuie să îţi ridici năsucul din treburile tale, şi să-ţi priveşti interlocutorul în ochi, să-ţi dezveleşti dinţii, şi pe un ton ferm să răspunzi.
