Acum 25 de ani găseai un mod inedit de a face bani, vânzând ziare într-un fel creativ, strigând titluri pe care le inventai (apropo, îți mai amintești vreunul?) Ce crezi că ar fi făcut tânărul Andi în zilele noastre?

Pe unul dintre ele mi-l amintesc. “Cutremur în România?”, maxima simplificare de la posibilitatea apariției unor cutremure puternice în estul Europei, cu o mică referire și la România. Eu zic că la vârsta de 17 ani se putea ierta. Mă rog, dacă aș fi avut astăzi 17 ani, cu siguranță nu mai vindeam ziare, pentru simplul motiv că nu mai aveam ce vinde. Aș fi căutat o altă oportunitate a momentului, în mod cert.

Ai amintit de mai multe ori de oamenii care ți-au marcat cariera. Ce ai învățat de la ei? 
Și că tot veni vorba, toată treaba asta cu mentorul, standardul, exemplul pozitiv crezi că e ceva ce ține doar de șansă? Un tânăr își alege mentorul sau un mentor își alege ”juniorul”?

Cred că stă în puterea fiecăruia dintre noi să ne căutăm modelele în viață, să le studiem și să învățăm câte ceva de la fiecare. Am scris pe blog cu ce m-am ales eu de la fiecare dintre modelele mele de până acum. Cine chiar e curios, poate descoperi acolo. Nu le-aș mai reține cititorilor acum atenția cu detalii care mi-au venit mie mănușă la un moment dat. Poate lor nu li se potrivesc. 

Ai cochetat cu învățământul, o scurtă perioadă chiar ai predat în liceu. Mai mult, ești președintele asociației ”Salvați Copiii”, asociație care luptă pentru o educație mai bună. Cât de mult consideri că sistemul de învățământ actual este de vină pentru existența unui număr atât de mare de tineri care nu își găsesc un loc de muncă odată ce părăsesc băncile școlii?

Sistemul actual de învățământ e principala cauză a producerii de șomeri pe bandă rulantă. Îmi pare rău s-o spun, dar el nu mai are nicio legatură cu actualul context. Produce ceva ce nu folosește, cu metode care s-au dovedit de mult lipsite de succes. În ziua de azi eu nu folosesc practic nimic din ceea ce am învățat în școală. A trebuit să învăț totul, de unul singur, după ce am terminat studiile. Cultura generală e o altă poveste și nu intră în discuție. E singurul lucru bun cu care am rămas din sistemul de educație prin care am trecut.

O altă problemă a tinerilor din ziua de azi e faptul că nu își dau seama ce anume le place, pentru ce sunt potriviți. Tu ești un om care a schimbat mai bine de cinci domenii. Cum ai realizat ce îți place și la ce ești bun cu adevărat?

Tinerii trebuie ajutați să-și dea seama ce le place și părinții sunt primii care ar trebui să facă asta. Din păcate, cei mai mulți părinți se grăbesc să le spună copiilor ce cred ei că e mai bine, uitând să-i mai întrebe și pe copii, doar așa, informativ în cele din urmă, ei ce părere au și dacă, printr-o întâmplare, ar avea ceva de adăugat.

Ce înseamnă, în ore, munca pentru un episod al ApropoTV?

În ce mă privește, fac absolut tot ce-i omenește posibil să pun fiecare invitat în cea mai bună lumină și să scot de la fiecare tot ce poate oferi mai bun. Cum ne alegem cu mare grijă invitații, ținând cont în primul rând de capacitatea lor de-a relaționa firesc cu subiectul nostru, n-am avut niciodată probleme.

Cât despre orele de muncă, îi mulțumim lui Dumnezeu că avem un motiv atât de plăcut să le adunăm la sfârșitul fiecărei săptămâni. Numai orele de montaj ajung pe la 45, cu totul. De restul nu mai pomenesc, căci n-am niciun motiv să pară că mă plâng. Fac exact ceea ce-mi place și nu simt că muncesc.

Ca om al comunicării pasionat de publicitate, care branduri crezi că stau cel mai bine la capitolul creativitate / comunicare? Le urmărești pe unele în mod special în social media?

Toate brandurile ar trebui să stea foarte bine la creativitate și comunicare. Altfel mi-e teamă pentru viitorul lor. Cele care nu trec neobservate ajung cu siguranță în ApropoTV, în materialul săptămânal dedicat industriei de comunicare. Cât despre capacitatea mea de-a le urmări în social media, oricând, cu plăcere, în limita stocului disponibil. În general, pe fugă, când stau la semafor sau dimineața când aștern prima cafea.

Cum ar putea un tânăr să ajungă să lucreze cu tine? Există doar un proces clasic de angajare sau își poate câștiga locul în echipă și printr-un mod de abordare inedit, de pildă?

În mod cert felul prin care un tânăr ajunge să lucreze cu mine nu e unul clasic. Depinde numai de el să găsească formula creativă prin care să-mi deschidă ochii și să înțeleg imediat că putem face echipă bună împreună. Întreaga mea echipă a trecut prin așa ceva la momentul angajării.

Recomandă, te rog, cinci cărți care consideri că au făcut din tine un om mai bun din punct de vedere profesional și altele care ți-au plăcut din cu totul alte motive.

Nu mai bine recomand eu ultimele cărți pe care le-am cumpărat chiar ieri, ca să nu mai pierd timpul răscolind prin memorie? Pentru cine e curios:

Donna Tartt, Sticletele
Paul Morand, București
Kevin Mitnick, Fantoma rețelelor
Salvador Dali, Chipuri ascunse
Patti Smith, Pe când eram doar niște puști

Pe Andi îl puteți citi în continuare pe blog-ul personal ori pe pagina de Facebook. Dacă vi se face dor, îl puteți și vedea. Așa, măcar o zi pe săptămâna. Duminica să fie, la 13:05. Iar noi, că tot e țara lui copy-paste, ne permitem să ne înclinăm!

Sursa: smartdreamers.com/blog